opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIRAN, -Ă, tirani, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Stăpânitor absolut al unui stat sau al unei cetăți grecești din Antichitate (care guverna cu cruzime); p. gener. șef de stat care conduce în mod absolut; despot. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care încearcă să-și impună voința în orice împrejurare, care asuprește pe cei din jur; (om) crud, nemilos. – Din ngr. tirannos, fr. tyran.

tiran, ~ă [At: (a. 1650) GCR I, 146/41 / V: (reg) ter~, (îrg) ~rean sm, a / A și: (înv) tir~ / Pl: ~i, ~e / E: ngr τύραννος, fr tyran] 1 sm Stăpânitor absolut al unui stat sau al unei cetăți grecești din Antichitate (care guverna cu cruzime) Si: despot. 2 sm Șef de stat care conduce în mod absolut Si: despot. 3-4 smf, a (Pex) (Persoană) care își impune voința în orice împrejurare și care asuprește pe cei ce depind de ea Si: autoritar. 5-6 smf, a (Pex) (Persoană) crudă.

TIRAN, -Ă, tirani, -e, subst., adj. 1. S. m. Stăpânitor absolut al unui stat sau al unei cetăți grecești din antichitate (care guverna cu cruzime); p. gener. șef de stat care conduce în mod absolut; despot. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care încearcă să-și impună voința în orice împrejurare, care asuprește pe cei din jur; (om) crud, nemilos. – Din ngr. tirannos, fr. tyran.

*tiránă f. (d. tiran; lat. tyranna). Femeĭe care abuzează de autoritatea eĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tiran adj. m., s. m., pl. tirani; adj. f., s. f. tirană, pl. tirane

tiran adj. m., s. m., pl. tirani; adj. f., s. f. tirană, pl. tirane

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TIRAN s., adj. (POL.) 1. s. despot, satrap. (A fost un adevărat ~ în timpul guvernării sale.) 2. adj. despotic. (Domn ~.)

TIRAN s., adj. 1. s. despot, satrap. (A fost un adevărat ~ în timpul guvernării sale.) 2. adj. despotic. (Domn ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TIRANO- „feroce, crud”. ◊ gr. tyrannos „asupritor, despot” > fr. tyranno-, engl. id. > rom. tirano-. □ ~zaur (~saur) (v. -zaur), s. m., reptilă teropodă fosilă din cretacic, fiind cel mai puternic și cel mai feroce dintre dinozaurii carnivori.

Intrare: tirano
tirano
prefix (I7-P)
  • tirano
Intrare: tirană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tirană
  • tirana
plural
  • tirane
  • tiranele
genitiv-dativ singular
  • tirane
  • tiranei
plural
  • tirane
  • tiranelor
vocativ singular
  • tirană
  • tirano
plural
  • tiranelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tiran, tiranisubstantiv masculin
tirană, tiranesubstantiv feminin

  • 1. substantiv masculin Stăpânitor absolut al unui stat sau al unei cetăți grecești din Antichitate (care guverna cu cruzime). DEX '09 DLRLC MDN '00
  • 2. Persoană care încearcă să-și impună voința în orice împrejurare, care asuprește pe cei din jur; om crud, nemilos. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Din toată gospodăria săracă, dar cu zgîrcenie apărată de risipă, vedeam că am de-a face c-un tiran aspru și rînduit într-ale sale. SADOVEANU, E. 128. DLRLC
    • format_quote Acest măreț titlu, moldovenii îl dedeau acelor principi care veneau să-i scape de jugul vreunui tiran. HASDEU, I. V. 17. DLRLC
    • format_quote Pieri-vor și tiranii și robii demni de ei. BOLINTINEANU, O. 30. DLRLC
    • format_quote Varsă din cer foc și zare Cu catran și cu pucioasă, Pe acest tiran să-l arză. TEODORESCU, P. P. 105. DLRLC
    • format_quote figurat Dorule, tiran cumplit, De ce m-ai îmbătrînit? TEODORESCU, P. P. 273. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.