2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIRĂNÉSC, -EÁSCĂ, tirănești, adj. (Înv.) Tiranic. – Tiran + suf. -esc.

tirănesc, ~ească a [At: FN 138 / Pl: ~ești / E: tiran + -esc] (Înv) 1-9 Tiranic (1-9).

TIRĂNÉSC, -EASCĂ, tirănești, adj. (Înv.) Tiranic. – Tiran + suf. -esc.

TIRĂNÉSC, -EÁSCĂ, tirănești, adj. (Învechit) Tiranic. Numai ca să împlinească Pofta sa cea tirănească: Să petrec tot cu oftări. CONACHI, P. 112.

tiranic, ~ă a [At: SĂULESCU, HR. I, 159/18 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr tyrannique, lat tyrannicus, ngr τυραννικός] 1 (D. legi, fapte etc.) Care tiranizează (1) Si: crud, despotic, (înv) tiranicesc (1), tirănesc (1). 2-5 Care aparține tiranului (2-3, 5) sau tiraniei (2) Si: (înv) tiranicesc (2-5), tirănesc (2-5). 6-9 Caracteristic tiranului (2-3, 5) sau tiraniei (2) Si: (înv) tiranicesc (6-9), tirănesc (6-9). 10 (Fig; d. idei, sentimente, preocupări etc.) Care obsedează Si: chinuitor.

tirăni [At: ȘINCAI, HR. II, 30/18 / Pzi: ~nesc / E: tiran] (Înv) 1 vi (De obicei udp „asupra” „peste” etc.) A stăpâni ca un tiran (2). 2-3 vt A tiraniza (1-2). 4 vt (Fig) A chinui (1).

TIRĂNÍ, tirănesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A tiraniza. Cred că tirăniți pe bieții romîni. ODOBESCU, S. II 11. ♦ Refl. A se chinui, a se canoni. Și-ncepu-ntîi bogăția să exprime într-aceste Că nemărginitul bine numai ea în lume este... Fără dînsa orișicine pre pămînt să tirănește. PANN, P. V. II 23.

TIRĂNÍ, tirănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A tiraniza. ♦ Refl. A se chinui, a se canoni. – Din tiran.

*tiránic, -ă adj. (vgr. și ngr. tyrannikós). Relativ la tiran, la tiranie: lege, putere tiranică. Despotic, autoritar, crud: domnie tiranică. Fig. Puternic, irezistibil: farmecu tiranic al frumusețiĭ. Adv. În mod tiranic. – În L. V. -ánic și -ănésc.

*tiranisésc v. tr. (ngr. tyrannizo, aor. -ánnisa). Tratez cu tiranie (cu cruzime). V. refl. Avaru se tiranisește. – Și *tiranizez (fr. tyranniser). Și tirănesc (Pan).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tirănésc (înv.) adj. m., f. tirăneáscă; pl. m. și f. tirănéști

tirănésc adj. m., f. tirăneáscă; pl. m. și f. tirănéști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TIRĂNÉSC adj. v. despotic, dictatorial, samavolnic, satrapic, tiranic.

tirănesc adj. v. DESPOTIC. DICTATORIAL. SAMAVOLNIC. SATRAPIC. TIRANIC.

TIRĂNÍ vb. v. asupri, exploata, împila, împovăra, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, teroriza, tiraniza, urgisi.

tirăni vb. v. ASUPRI. EXPLOATA. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. TERORIZA. TIRANIZA. URGISI.

Intrare: tirănesc
tirănesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tirănesc
  • tirănescul
  • tirănescu‑
  • tirănească
  • tirăneasca
plural
  • tirănești
  • tirăneștii
  • tirănești
  • tirăneștile
genitiv-dativ singular
  • tirănesc
  • tirănescului
  • tirănești
  • tirăneștii
plural
  • tirănești
  • tirăneștilor
  • tirănești
  • tirăneștilor
vocativ singular
plural
Intrare: tirăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tirăni
  • tirănire
  • tirănit
  • tirănitu‑
  • tirănind
  • tirănindu‑
singular plural
  • tirănește
  • tirăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tirănesc
(să)
  • tirănesc
  • tirăneam
  • tirănii
  • tirănisem
a II-a (tu)
  • tirănești
(să)
  • tirănești
  • tirăneai
  • tirăniși
  • tirăniseși
a III-a (el, ea)
  • tirănește
(să)
  • tirănească
  • tirănea
  • tirăni
  • tirănise
plural I (noi)
  • tirănim
(să)
  • tirănim
  • tirăneam
  • tirănirăm
  • tirăniserăm
  • tirănisem
a II-a (voi)
  • tirăniți
(să)
  • tirăniți
  • tirăneați
  • tirănirăți
  • tirăniserăți
  • tirăniseți
a III-a (ei, ele)
  • tirănesc
(să)
  • tirănească
  • tirăneau
  • tirăni
  • tirăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tirănesc

etimologie:

  • Tiran + sufix -esc.
    surse: DEX '98 DEX '09

tirăni

etimologie:

  • tiran
    surse: DLRM