TIRĂNI, tirănesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A tiraniza. Cred că tirăniți pe bieții romîni. ODOBESCU, S. II 11. ♦ Refl. A se chinui, a se canoni. Și-ncepu-ntîi bogăția să exprime într-aceste Că nemărginitul bine numai ea în lume este... Fără dînsa orișicine pre pămînt să tirănește. PANN, P. V. II 23.