9 definiții pentru tipometru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIPOMÉTRU, tipometre, s. n. 1. Instrument pentru măsurarea corpului literelor tipografice. 2. Riglă de metal cu una sau mai multe scări gradate în puncte sau alte unități tipografice și cu care se controlează dimensiunile machetei, textelor etc. – Din fr. typomètre.

TIPOMÉTRU, tipometre, s. n. 1. Instrument pentru măsurarea corpului literelor tipografice. 2. Riglă de metal cu una sau mai multe scări gradate în puncte sau alte unități tipografice și cu care se controlează dimensiunile machetei, textelor etc. – Din fr. typomètre.

tipometru sn [At: LTR2 / Pl: ~re / E: fr typomètre] (Tip) 1 Instrument pentru măsurarea corpului literelor. 2 Riglă de metal, cu una sau mai multe scări gradate în unități de măsură tipografice și cu o scară gradată în milimetri, care servește la controlul dimensiunilor machetei, la măsurarea textelor etc.

TIPOMÉTRU, tipometre, s. n. Instrument pentru măsurarea corpului literelor tipografice.

TIPOMÉTRU s.n. 1. Instrument pentru măsurarea corpului literelor tipografice. 2. Riglă gradată în unități tipografice, folosită la măsurarea dimensiunilor machetei, a textelor culese sau tipărite. [< fr. typomètre].

TIPOMÉTRU s. n. 1. instrument pentru măsurarea corpului literelor tipografice. 2. riglă gradată în unități tipografice la măsurarea dimensiunilor machetei, a textelor culese sau tipărite. (< fr. typomètre)

TIPOMÉTRU ~e n. 1) Instrument pentru măsurarea corpului literelor tipografice. 2) Riglă de metal gradată în unități tipografice, folosită la măsurarea dimensiunilor machetei textelor culese sau tipărite. /<fr. typometre


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tipométru (-me-tru) s. n., art. tipométrul; pl. tipométre

tipométru s. n. (sil. -tru), art. tipométrul; pl. tipométre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TIPO- „caracter, formă, tipar, imprimare; tipic, tipografic, caracterial”. ◊ gr. typos „semn, amprentă, model, caracter, marcă” > fr. typo-, germ. id., engl. id., it. tipo- > rom. tipo-.~geneză (v. -geneză), s. f., fază de evoluție cantitativă a organismelor, în timpul căreia ia naștere un tip caracterial; ~grafie (v. -grafie), s. f., întreprindere în care se execută tipărirea diferitelor publicații; ~litografie (v. lito-, v. -grafie), s. f., metodă de imprimare a unor texte culese cu litere mobile, mai întîi pe hîrtie și apoi pe piatră litografică; ~liză (v. -liză), s. f., fază care precedă extincția tipului biologic; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Știință a elaborării tipurilor în care se pot clasifica obiectele și fenomenele dintr-un anumit domeniu. 2. Ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul trăsăturilor psihice ale diferitelor tipuri de oameni; ~metrie (v. -metrie1), s. f., procedeu de reproducere cartografică, utilizîndu-se forme compuse din elemente tipografice și clișee; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument cu care se măsoară corpul literelor tipografice. 2. Riglă divizată în unități tipografice, utilizată la măsurarea dimensiunilor machetei, a textelor etc.; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., tipar radiografic; ~stază (v. -stază), s. f., etapă statică în filogenie, caracterizată prin absența relativă a formării tipurilor noi.

Intrare: tipometru
tipometru substantiv neutru
  • silabație: -tru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tipometru
  • tipometrul
  • tipometru‑
plural
  • tipometre
  • tipometrele
genitiv-dativ singular
  • tipometru
  • tipometrului
plural
  • tipometre
  • tipometrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)