12 definiții pentru tipologie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIPOLOGIE, (1) tipologii, s. f. 1. Studiere sau determinare a tipurilor în care se pot clasifica obiectele, fenomenele etc. dintr-un domeniu oarecare. ♦ Studiere a caracteristicilor structurale sincronice ale uneia sau mai multor limbi. 2. Ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul trăsăturilor psihice caracteristice ale oamenilor. – Din fr. typologie.

tipologie sf [At: VUIA, PĂST. 15 / Pl: ~ii / E: fr typologie] 1 Studiu științific al trăsăturilor tipice2 (1) sau al relațiilor reciproce dintre diverse tipuri1 (1) ale unor obiecte sau fenomene. 2 Clasificare rezultată în urma tipologiei (1). 3 Ansamblu de tipuri1 (1). 4 Clasificare a tipurilor1 (11) literare. 5 Ansamblu de tipuri1 (11) literare. 6 Ramură a psihologiei care studiază tipurile1 (6) în care se pot clasifica oamenii, luând ca bază fie un anumit proces psihic, fie un grup complex de însușiri ale personalității. 7 (Lin) Mod de a studia structura unui idiom sau a unui grup de idiomuri, neluând în considerație istoria lor și relațiile dintre ele.

TIPOLOGIE, tipologii, s. f. Studiu științific al trăsăturilor tipice sau al relațiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor obiecte sau fenomene. ♦ Ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul trăsăturilor psihice caracteristice ale oamenilor. ♦ Studiere a caracteristicilor structurale sincronice ale uneia sau mai multor limbi. – Din fr. typologie.

TIPOLOGIE, tipologii, s. f. Studiul sau înfățișarea științifică a tuturor trăsăturilor tipice sau a relațiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor oameni, obiecte sau fenomene. În unele din nuvelele sale... autorul urmărește o serie întreagă de oameni în acțiuni noi. În tipologia acestora se poate descifra caracterul revoluționarului, caracterul combatantului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/4. ♦ Ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul trăsăturilor psihice caracteristice ale oamenilor.

TIPOLOGIE s.f. 1. Studiu științific al trăsăturilor tipice ori al relațiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor obiecte sau fenomene. ♦ Ramură a psihologiei care studiază trăsăturile psihice caracteristice ale diferitelor tipuri de oameni. 2. (Lingv.) Mod de a studia structura unui idiom sau a unui grup de idiomuri în raport cu un tip determinat printr-o analiză unitară. [Gen. -iei. / < fr. typologie, cf. gr. typos – tip, logos – studiu].

TIPOLOGIE s. f. 1. studiu științific al trăsăturilor tipice ori al relațiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor oameni, animale, obiecte sau fenomene. ◊ clasificare a tipurilor literare. 2. ramură a pshihologiei care studiază trăsăturile psihice ale diferitelor tipuri de oameni. 3. studiu științific al structurii unui idiom sau grup de idiomuri în raport cu un tip determinat printr-o analiză unitară. (< fr. typologie)

TIPOLOGIE ~i f. 1) Clasificare științifică a obiectelor și a fenomenelor după anumite trăsături tipice. 2) Ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul trăsăturilor psihice caracteristice pentru diferite tipuri de oameni. 3) lingv. Metodă de studiere a structurii limbilor pentru a stabili tipul de care țin și pentru a releva trăsăturile comune și distincte. [G.-D. tipologiei] /<fr. typologie

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tipologie s. f., art. tipologia, g.-d. art. tipologiei; (studii) pl. tipologii, art. tipologiile (desp. -gi-i-)

tipologie s. f., art. tipologia, g.-d. art. tipologiei; (studii) pl. tipologii, art. tipologiile

tipologie s. f., art. tipologia, g.-d. art. tipologiei; (studii) pl. tipologii, art. tipologiile

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TIPOLOGIE s. f. (< fr. typologie, cf. gr. typos – tip, logos – studiu): mod de a studia structura unui idiom sau a unui grup de idiomuri, în raport cu un tip determinat, printr-o analiză unitară.

TIPO- „caracter, formă, tipar, imprimare; tipic, tipografic, caracterial”. ◊ gr. typos „semn, amprentă, model, caracter, marcă” > fr. typo-, germ. id., engl. id., it. tipo- > rom. tipo-.~geneză (v. -geneză), s. f., fază de evoluție cantitativă a organismelor, în timpul căreia ia naștere un tip caracterial; ~grafie (v. -grafie), s. f., întreprindere în care se execută tipărirea diferitelor publicații; ~litografie (v. lito-, v. -grafie), s. f., metodă de imprimare a unor texte culese cu litere mobile, mai întîi pe hîrtie și apoi pe piatră litografică; ~liză (v. -liză), s. f., fază care precedă extincția tipului biologic; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Știință a elaborării tipurilor în care se pot clasifica obiectele și fenomenele dintr-un anumit domeniu. 2. Ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul trăsăturilor psihice ale diferitelor tipuri de oameni; ~metrie (v. -metrie1), s. f., procedeu de reproducere cartografică, utilizîndu-se forme compuse din elemente tipografice și clișee; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument cu care se măsoară corpul literelor tipografice. 2. Riglă divizată în unități tipografice, utilizată la măsurarea dimensiunilor machetei, a textelor etc.; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., tipar radiografic; ~stază (v. -stază), s. f., etapă statică în filogenie, caracterizată prin absența relativă a formării tipurilor noi.

Intrare: tipologie
tipologie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tipologie
  • tipologia
plural
  • tipologii
  • tipologiile
genitiv-dativ singular
  • tipologii
  • tipologiei
plural
  • tipologii
  • tipologiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tipologie, tipologiisubstantiv feminin

  • 1. Studiere sau determinare a tipurilor în care se pot clasifica obiectele, fenomenele etc. dintr-un domeniu oarecare. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote În unele din nuvelele sale... autorul urmărește o serie întreagă de oameni în acțiuni noi. În tipologia acestora se poate descifra caracterul revoluționarului, caracterul combatantului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/4. DLRLC
    • 1.1. Clasificare a tipurilor literare. MDN '00
    • 1.2. Studiere a caracteristicilor structurale sincronice ale uneia sau mai multor limbi. DEX '09 DEX '98
      • diferențiere lingvistică Mod de a studia structura unui idiom sau a unui grup de idiomuri în raport cu un tip determinat printr-o analiză unitară. DN
  • 2. (numai) singular Ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul trăsăturilor psihice caracteristice ale oamenilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.