2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÍPO adj. invar. (Fam.) Tipografic. – Din fr. typo.

TÍPO s. n. (Fam.) Tipografic. – Din fr. typo.

TIPO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „imprimat”, „matriță”; „exemplar”, „model”, „tip”. [< fr. typo-, it. tipo-, cf. gr. typos].

TÍPO s.n. invar. (Fam.) Tipografie. [< fr. typo].

TÍPO s. f. (fam.) tipografie. (< fr. typo)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÍPO s. v. imprimerie, tipografie.

tipo s. v. IMPRIMERIE. TIPOGRAFIE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TIPO- „caracter, formă, tipar, imprimare; tipic, tipografic, caracterial”. ◊ gr. typos „semn, amprentă, model, caracter, marcă” > fr. typo-, germ. id., engl. id., it. tipo- > rom. tipo-.~geneză (v. -geneză), s. f., fază de evoluție cantitativă a organismelor, în timpul căreia ia naștere un tip caracterial; ~grafie (v. -grafie), s. f., întreprindere în care se execută tipărirea diferitelor publicații; ~litografie (v. lito-, v. -grafie), s. f., metodă de imprimare a unor texte culese cu litere mobile, mai întîi pe hîrtie și apoi pe piatră litografică; ~liză (v. -liză), s. f., fază care precedă extincția tipului biologic; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Știință a elaborării tipurilor în care se pot clasifica obiectele și fenomenele dintr-un anumit domeniu. 2. Ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul trăsăturilor psihice ale diferitelor tipuri de oameni; ~metrie (v. -metrie1), s. f., procedeu de reproducere cartografică, utilizîndu-se forme compuse din elemente tipografice și clișee; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument cu care se măsoară corpul literelor tipografice. 2. Riglă divizată în unități tipografice, utilizată la măsurarea dimensiunilor machetei, a textelor etc.; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., tipar radiografic; ~stază (v. -stază), s. f., etapă statică în filogenie, caracterizată prin absența relativă a formării tipurilor noi.

TIP-, v. TIPO-.~onim (v. -onim), s. n., nume bazat pe un tip biologic.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: tipo (adj., subst.)
tipo (adj., subst.) substantiv neutru
substantiv neutru (N77)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tipo
  • tipoul
  • tipou‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tipo
  • tipoului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: tipo (pref.)
tipo (pref.)
prefix (I7-P)
  • tipo
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)