2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIPÍE, tipii, s. f. (Reg.) Colină cu vârful teșit, de forma unui trunchi de con. – Et. nec.

TIPÍE, tipii, s. f. (Reg.) Colină cu vârful teșit, de forma unui trunchi de con. – Et. nec.

TIPÍE, tipii, s. f. Colină cu vîrful retezat, de forma unui trunchi de con. Din mijlocul acestui spațiu populat cu vîrfuri tocite de lavă, două tronconuri mai mari se ridică, de o parte și de alta a Oltului... Sînt cele două tipii, a Racoșului și a Ormenișului. BOGZA, C. O. 245.

-TIPÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „procedeu de imprimare tipografică”. [Cf. fr. -typie, it. -tipia, gr. -typia < typos].

TOP2(O)-, -TÍP, -TIPÍE elem. „model, tip”, „caracter”, „imprimare”, „tipărire”, „tipografie”. (< fr. typ/o/-, -type, -typie, cf. gr. typos)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tipíe s. f., art. tipía, g.-d. art. tipíei; pl. tipíi, art. tipíile

tipíe s. f., art. tipía, g.-d. art. tipíei; pl. tipíi, art. tipíile


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-TIPIE „imprimare, tipărire, organizare, caracter”. ◊ gr. typos „amprentă, urmă” > fr. -typie, germ. id., engl. -typy > rom. -tipie.

Intrare: tipie (subst.)
tipie (subst.) substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tipie
  • tipia
plural
  • tipii
  • tipiile
genitiv-dativ singular
  • tipii
  • tipiei
plural
  • tipii
  • tipiilor
vocativ singular
plural
Intrare: tipie (suf.)
tipie (suf.)
sufix (I7-S)
  • tipie