opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Explicative DEX

TIPIE, tipii, s. f. (Reg.) Colină cu vârful teșit, de forma unui trunchi de con. – Et. nec.

TIPIE, tipii, s. f. (Reg.) Colină cu vârful teșit, de forma unui trunchi de con. – Et. nec.

tipie1 sf [At: BOGZA, C. O. 245 / Pl: ~ii / E: ns cf tc tepe] (Reg) Colină cu vârful teșit, de forma unui trunchi de con.

-tipie2 [At: DN3 / E: ns cf fr -typie, it -tipia] Element secund de compunere savantă cu semnificația „procedeu de imprimare tipografică”.

TIPIE, tipii, s. f. Colină cu vîrful retezat, de forma unui trunchi de con. Din mijlocul acestui spațiu populat cu vîrfuri tocite de lavă, două tronconuri mai mari se ridică, de o parte și de alta a Oltului... Sînt cele două tipii, a Racoșului și a Ormenișului. BOGZA, C. O. 245.

-TIPIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „procedeu de imprimare tipografică”. [Cf. fr. -typie, it. -tipia, gr. -typia < typos].

-TIPIE elem. tip2(o)-.

TIP2(O)-, -TIP, -TIPIE elem. „model, tip”, „caracter”, „imprimare”, „tipărire”, „tipografie”. (< fr. typ/o/-, -type, -typie, cf. gr. typos)

Ortografice DOOM

tipie s. f., art. tipia, g.-d. art. tipiei; pl. tipii, art. tipiile (desp. -pi-i-)

tipie s. f., art. tipia, g.-d. art. tipiei; pl. tipii, art. tipiile

tipie s. f., art. tipia, g.-d. art. tipiei; pl. tipii, art. tipiile

Jargon

-TIPIE „imprimare, tipărire, organizare, caracter”. ◊ gr. typos „amprentă, urmă” > fr. -typie, germ. id., engl. -typy > rom. -tipie.

Intrare: tipie (s.f.)
tipie1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tipie
  • tipia
plural
  • tipii
  • tipiile
genitiv-dativ singular
  • tipii
  • tipiei
plural
  • tipii
  • tipiilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: tipie (suf.)
tipie2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • tipie
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tipie, tipiisubstantiv feminin

  • 1. regional Colină cu vârful teșit, de forma unui trunchi de con. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din mijlocul acestui spațiu populat cu vîrfuri tocite de lavă, două tronconuri mai mari se ridică, de o parte și de alta a Oltului... Sînt cele două tipii, a Racoșului și a Ormenișului. BOGZA, C. O. 245. DLRLC
etimologie:

tipieelement de compunere, sufix

  • 1. Element secund de compunere savantă cu semnificația „procedeu de imprimare tipografică”. MDA2 DN MDN '00 DETS
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.