2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tipicui vi [At: (a. 1645) CCR 214/5 / Pzi: ~esc / E: tipic1 + -ui] 1 (Subiectul este tipicul1 1 A prescrie. 2 A face după tipic1 (1).

tipicuĭésc v. intr. L. V. Glăsuĭesc după tipic.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tipicuí, tipicuiésc, vb. IV (înv.) a hotărî, a prescrie un tipic.

Intrare: tipicuit
tipicuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tipicuit
  • tipicuitul
  • tipicuitu‑
  • tipicui
  • tipicuita
plural
  • tipicuiți
  • tipicuiții
  • tipicuite
  • tipicuitele
genitiv-dativ singular
  • tipicuit
  • tipicuitului
  • tipicuite
  • tipicuitei
plural
  • tipicuiți
  • tipicuiților
  • tipicuite
  • tipicuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: tipicui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tipicui
  • tipicuire
  • tipicuit
  • tipicuitu‑
  • tipicuind
  • tipicuindu‑
singular plural
  • tipicuiește
  • tipicuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tipicuiesc
(să)
  • tipicuiesc
  • tipicuiam
  • tipicuii
  • tipicuisem
a II-a (tu)
  • tipicuiești
(să)
  • tipicuiești
  • tipicuiai
  • tipicuiși
  • tipicuiseși
a III-a (el, ea)
  • tipicuiește
(să)
  • tipicuiască
  • tipicuia
  • tipicui
  • tipicuise
plural I (noi)
  • tipicuim
(să)
  • tipicuim
  • tipicuiam
  • tipicuirăm
  • tipicuiserăm
  • tipicuisem
a II-a (voi)
  • tipicuiți
(să)
  • tipicuiți
  • tipicuiați
  • tipicuirăți
  • tipicuiserăți
  • tipicuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tipicuiesc
(să)
  • tipicuiască
  • tipicuiau
  • tipicui
  • tipicuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)