3 definiții pentru tipicui
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tipicui vi [At: (a. 1645) CCR 214/5 / Pzi: ~esc / E: tipic1 + -ui] 1 (Subiectul este tipicul1 1 A prescrie. 2 A face după tipic1 (1).
tipicuĭésc v. intr. L. V. Glăsuĭesc după tipic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
tipicui, tipicuiesc, vb. IV (înv.) a hotărî, a prescrie un tipic.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: tipicui
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)