10 definiții pentru tipăritură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIPĂRITÚRĂ, tipărituri, s. f. Lucrare, carte tipărită. – Tipări + suf. -tură.

TIPĂRITÚRĂ, tipărituri, s. f. Lucrare, carte tipărită. – Tipări + suf. -tură.

tipăritu sf [At: LB / Pl: ~ri / E: tipări + -tură] 1-2 (Înv) Tipărire (1-2). 3 (Înv; pex; csc) Litere de tipar imprimate. 4 (Ccr) Lucrare tipărită2 (1) Si: imprimat, publicație, (îvr) tipăreală, (înv) tipărire (4).

TIPĂRITÚRĂ, tipărituri, s. f. 1. Faptul de a tipări, tipărire, imprimare prin tipar; p. ext. (cu sens colectiv) caractere tipografice. Erau acolo, cătră sfîrșit, și foi tainice cu tipăritură măruntă. SADOVEANU, E. 112. 2. (Concretizat) Lucrare tipărită, imprimat, publicație. Am vrut să aflu dacă în bibliotecă se găsesc și cărți scrise în limba romînă. Mi s-a arătat un dulap întreg plin cu tipărituri. STANCU, U.R.S.S. 34. De mult nu mai aveai nici tu bune păreri despre astfel de tipărituri și totuși nu le înlăturai. PAS, Z. I 297.

TIPĂRITÚRĂ ~i f. 1) Publicație tipografică finită imprimată. 2) Caracterul semnelor grafice dintr-un text tipărit. /a tipări + suf. ~ătură

tipăritură f. rezultatul tipăririi, carte tipărită.

tipăritúră f., pl. ĭ. Lucru tipărit, imprimat: a trimete pin poștă niște tipăriturĭ. Modu de a tipări.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tipăritúră (rar) s. f., g.-d. art. tipăritúrii; pl. tipăritúri

tipăritúră s. f., g.-d. art. tipăritúrii; pl. tipăritúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TIPĂRITÚRĂ s. 1. imprimat, (rar) tipăreală, (înv.) publicare, tipărire. (Tot felul de ~i.) 2. carte, lucrare, operă, scriere, tom, volum, (livr.) op. (O ~ voluminoasă.)

TIPĂRITU s. 1. imprimat, (rar) tipăreală, (înv.) publicare, tipărire. (Tot felul de ~i.) 2. carte, lucrare, operă, scriere, tom, volum, (livr.) op. (O ~ voluminoasă.)

Intrare: tipăritură
tipăritură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tipăritu
  • tipăritura
plural
  • tipărituri
  • tipăriturile
genitiv-dativ singular
  • tipărituri
  • tipăriturii
plural
  • tipărituri
  • tipăriturilor
vocativ singular
plural

tipăritură

  • 1. Lucrare, carte tipărită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: imprimat (s.n.) publicație attach_file 2 exemple
    exemple
    • Am vrut să aflu dacă în bibliotecă se găsesc și cărți scrise în limba romînă. Mi s-a arătat un dulap întreg plin cu tipărituri. STANCU, U.R.S.S. 34.
      surse: DLRLC
    • De mult nu mai aveai nici tu bune păreri despre astfel de tipărituri și totuși nu le înlăturai. PAS, Z. I 297.
      surse: DLRLC
  • 2. Faptul de a tipări, tipărire, imprimare prin tipar.
    surse: DLRLC sinonime: imprimare tipărire

etimologie:

  • Tipări + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09