tinichigiu sm [At: COSTINESCU / V: (înv) ~nechegiu, ~chegiu, (reg) târn~, tenechegiu, ~ndichegiu / Pl: ~ii / E: tc tenekeci] 1 Meseriaș care lucrează sau repară obiecte de tinichea (1), bare metalice etc. Si: (reg) pleuar, tindichelar (1), tinicher (1), (îvr) trihtărar (1). 2 Negustor de obiecte de tinichigerie (5) Si: (reg) pleuar, tindichelar (2), tinicher (2), (îvr) trihtărar (2).

TINICHIGIU, tinichigii, s. m. Meseriaș care lucrează sau repară obiecte de tinichea; muncitor în industria metalurgică sau electrotehnică care folosește ca materie primă tinicheaua. Iancu tinichigiul le făcea grătarul. PAS, Z. I 170.

TINICHIGIU ~i m. 1) Meseriaș care face sau repară obiecte de tinichea. 2) Muncitor specializat în confecționarea obiectelor de tinichea. /<turc. tenekeci

tinichigiu m. meșter care lucrează și acopere casele cu tinichea. [Turc. TENEKEDJY].

tinichigíŭ m. (turc. tenekeci). Lucrător de tinichea. – În nord teneche-.

târnichigiu sm vz tinichigiu

tenechegiu sm vz tinichigiu

tindichegiu sm vz tinichigiu

tinechegiu sn vz tinichigiu

tinichegiu sm vz tinichigiu

tinichigiu s. m., art. tinichigiul; pl. tinichigii, art. tinichigiii (desp. -gi-ii)

tinichigiu s. m., art. tinichigiul; pl. tinichigii, art. tinichigiii (-gi-ii)

tinichigiu s. m., art. tinichigiul; pl. tinichigii, art. tinichigiii

tinichigiu

TINICHIGIU s. (reg.) tindichelar, (Transilv., Maram. și Bucov.) pleuar, (prin Ban. și Olt.) șpenglăr, (Transilv.) tinicher.

TINICHIGIU s. (reg.) tindichelar, (Transilv., Maram. și Bucov.) pleuar, (prin Ban. și Olt.) șpenglăr, (Transilv.) tinicher.