10 definiții pentru tineresc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TINERÉSC, -EÁSCĂ, tinerești, adj. Care aparține tinereții sau persoanelor tinere, privitor la tinerețe sau la persoanele tinere; caracteristic tinereții sau persoanelor tinere. – Tânăr + suf. -esc.

TINERÉSC, -EÁSCĂ, tinerești, adj. Care aparține tinereții sau persoanelor tinere, privitor la tinerețe sau la persoanele tinere; caracteristic tinereții sau persoanelor tinere. – Tânăr + suf. -esc.

tineresc, ~ească a [At: DRLU / Pl: ~ești / E: tânăr + -esc] 1-2 Care aparține tinerilor (1) sau tinereții (1). 3-4 Caracteristic tinerilor (1) sau tinereții (1).

TINERÉSC, -EÁSCĂ, tinerești, adj. Caracteristic tinereții sau persoanelor tinere; de om tînăr. Pe trunchiul acesta puternic și mlădios, capul era tineresc, cu ochii mari, negri. DUMITRIU, N. 257. Era un rîs limpede, tineresc, cristalin, care izbucnea din ființa ei ca seva primăverii. BOGZA, M. S. 10. Vă veți bucura pururea de... o putere tinerească. DRĂGHICI, R. 157.

TINERÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru tineri; propriu tinerilor; juvenil. /tânăr + suf. ~esc

1) tinerésc, -eáscă adj. De tînăr, juvenil: avînt tineresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tinerésc adj. m., f. tinereáscă; pl. m. și f. tineréști

tinerésc adj. m., f. tinereáscă; pl. m. și f. tineréști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TINERÉSC adj. adolescentin, (livr.) juvenil. (Elan ~.)

Intrare: tineresc
tineresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tineresc
  • tinerescul
  • tinerescu‑
  • tinerească
  • tinereasca
plural
  • tinerești
  • tinereștii
  • tinerești
  • tinereștile
genitiv-dativ singular
  • tineresc
  • tinerescului
  • tinerești
  • tinereștii
plural
  • tinerești
  • tinereștilor
  • tinerești
  • tinereștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tineresc

  • 1. Care aparține tinereții sau persoanelor tinere, privitor la tinerețe sau la persoanele tinere; caracteristic tinereții sau persoanelor tinere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adolescentin juvenil antonime: bătrânesc attach_file 3 exemple
    exemple
    • Pe trunchiul acesta puternic și mlădios, capul era tineresc, cu ochii mari, negri. DUMITRIU, N. 257.
      surse: DLRLC
    • Era un rîs limpede, tineresc, cristalin, care izbucnea din ființa ei ca seva primăverii. BOGZA, M. S. 10.
      surse: DLRLC
    • Vă veți bucura pururea de... o putere tinerească. DRĂGHICI, R. 157.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Tânăr + sufix -esc.
    surse: DEX '98 DEX '09