24 de definiții pentru temporal (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEMPORAL2, -Ă, temporali, -e, adj. Care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp. ◊ Propoziție (circumstanțială) temporală (și substantivat, f.) = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcția unui complement circumstanțial de timp. Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. – Din fr. temporel.

temporal2, ~ă [At: HELIADE, O. I, 209 / V: (înv) tim~, timpur~ / Pl: ~i, ~e / E: fr temporel] 1 a (Îvr) Care trece cu timpul Si: temporar (1), trecător (22), vremelnic. 2 a (Înv) Laic. 3 a (Înv; pex) Care ține de lumea materială Si: pământesc. 4 a Relativ la timp (1). 5 a Situat în timp (1). 6 a (Grm) Care indică timpul (1). 7 a (Grm) Privitor la timp (1). 8-9 sf, a (Grm; șîs propoziție circumstanțială ~ă) (Propoziție) circumstanțială de timp. 10 a (Grm; îs) Conjuncție ~ă Conjuncție care introduce o propoziție temporală2 (9).

TEMPORAL2, -Ă, temporali, -e, adj. Care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp. ♦ Propoziție (circumstanțială) temporală (și substantivat, f.) = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcțiunea unui complement circumstanțial de timp. Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. – Din fr. temporel.

TEMPORAL2, -Ă adj. Care indică timpul, privitor la timp, care are loc în timp. ♦ Propoziție temporală (și s.f.) = propoziție circumstanțială care arată timpul în care are loc acțiunea din propoziția regentă; conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. [Cf. fr. temporel, lat. temporalis < tempus – timp].

TEMPORAL2, -Ă adj. care indică timpul, referitor la timp; care are loc în timp. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care arată timpul de desfășurare a acțiunii din regentă; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o temporală. (< fr. temporel)

TEMPORAL2 ~ă (~i, ~e) Care ține de timp; propriu timpului. Limitele ~e.(Propoziție) ~ă propoziție suborbonată care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă; circumstanțială de timp. Conjuncție ~ă conjuncție care introduce o propoziție subordonată de timp. /<fr. temporel

temporal a. 1. care trece cu timpul, peritor (în opozițiune cu etern): bunuri temporale; 2. privitor la interesele pământești (în opozițiune cu spiritual): putere temporală; 3. secular (în opozițiune cu ecleziastic): jurisdicțiune temporală.

1) *temporál, -ă adj. (lat. temporalis). Care trece cu timpu, peritor, trecător (în opoz. cu etern): existența temporală a omuluĭ. Material, secular, pămîntesc, lumesc (în opoz. cu spiritual, bisericesc): puterea temporală a papilor (cînd eraŭ suveranĭ teritorialĭ), tribunal temporal. Adv. A trăi temporal.

TEMPORALĂ, temporale, adj. f. (Și substantivat) (Propoziție) care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă (avînd funcțiunea unui complement circumstanțial de timp).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

temporal2 (referitor la timp, la tâmplă) adj. m., pl. temporali; f. tempora, pl. temporale

!temporal1 (referitor la timp/la tâmplă) adj. m., pl. temporali; f. temporală, pl. temporale

temporal (privitor la timp) adj. m., pl. temporali; f. sg. temporală, pl. temporale

tempora (propoziție) s. f., g.-d. art. temporalei; pl. temporale

tempora s. f., g.-d. art. temporalei; pl. temporale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TEMPORAL adj. v. efemer, laic, lumesc, mirean, mirenesc, pământean, pieritor, profan, schimbător, temporar, trecător, vremelnic.

temporal adj. v. EFEMER. LAIC. LUMESC. MIREAN. MIRENESC. PĂMÎNTEAN. PIERITOR. PROFAN. SCHIMBĂTOR. TEMPORAR. TRECĂTOR. VREMELNIC.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TEMPORAL, -Ă adj. (cf. fr. temporel, lat. temporalis < tempus – timp): în sintagmele circumstanțial temporal și circumstanțială temporală (v.).

TEMPORA s. f. (< adj. temporal, -ă, cf. fr. temporel, lat. temporalis < tempo „timp”): propoziție subordonată circumstanțială cu funcție de complement circumstanțial de timp pe lângă verbul sau locuțiunea verbală din propoziția regentă. Exprimă trei nuanțe ale raportului temporal: de anterioritate, de simultaneitate și de posterioritate (v. în acest sens circumstanția). ◊ ~ falsă: subordonată circumstanțială care pare numai că este o t., dar care în realitate are valoare consecutivă, ca în exemplul „Scriitorii noștri au șlefuit limba într-atâta, până ce au făcut din ea o bijuterie”.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: temporal (adj.)
temporal1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temporal
  • temporalul
  • temporalu‑
  • tempora
  • temporala
plural
  • temporali
  • temporalii
  • temporale
  • temporalele
genitiv-dativ singular
  • temporal
  • temporalului
  • temporale
  • temporalei
plural
  • temporali
  • temporalilor
  • temporale
  • temporalelor
vocativ singular
plural
tamporal
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
timpural
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
timporal adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timporal
  • timporalul
  • timporalu‑
  • timpora
  • timporala
plural
  • timporali
  • timporalii
  • timporale
  • timporalele
genitiv-dativ singular
  • timporal
  • timporalului
  • timporale
  • timporalei
plural
  • timporali
  • timporalilor
  • timporale
  • timporalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

temporal, temporaadjectiv

  • 1. Care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp. DEX '09 DN
    antonime: atemporal
    • 1.1. (și) substantivat feminin Propoziție (circumstanțială) temporală = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcția unui complement circumstanțial de timp. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.2. Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.