5 definiții pentru timocrație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

timocrație sf [At: DN2 / Pl: ~ii / E: fr timocratie] (Rar) Formă de guvernământ în care funcțiile publice sunt deținute de cei mai bogați cetățeni Si: plutocrație.

TIMOCRAȚÍE s.f. Regim politic în care conducerea statului aparține unor persoane alese prin cens. V. plutocrație. [Gen. -iei. / < fr. timocratie, cf. gr. time – valoare, kratos – putere].

TIMOCRAȚÍE s. f. formă de guvernământ în care conducerea statului aparține celor mai bogați cetățeni; plutocrație. (< fr. timocratie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

timocrațíe s. f., g.-d. art. timocrațíei; pl. timocrațíi


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TIMO-2 „valoare”. ◊ gr. time „stimă, preț, valoare” > fr. timo-, it. id., engl. id. > rom. timo-.~crație (v. -crație), s. f., tip de regim politic în care puterea aparține unor persoane alese prin cens; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază înlănțuirea coerentă a axiomelor; sin. axiomatică.

Intrare: timocrație
timocrație substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timocrație
  • timocrația
plural
  • timocrații
  • timocrațiile
genitiv-dativ singular
  • timocrații
  • timocrației
plural
  • timocrații
  • timocrațiilor
vocativ singular
plural