2 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIMIE s. f. (Psih.) Stare afectivă obișnuită a unui individ. – Din lat., engl. thymia.

TIMIE s. f. (Psih.) Stare afectivă obișnuită a unui individ. – Din lat., engl. thymia.

timie2 sf [At: DEX-S / E: lat, eg thymia] (Psh) Stare afectivă obișnuită a unui individ.

TIMIE1 s. f. comportament exterior al individului considerat în raport cu activitatea ori cu umoarea sa veselă sau tristă. (< fr. thymie, lat., engl. thymia)

TIM2(O), -TIMIE elem. „timus”, „emoție, tonus afectiv”. (< fr. thym/o/-, -thymie, cf. gr. thymos)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

timie s. f., g.-d. timii, art. timiei

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-TIMIE „tonus afectiv, comportament, stare mintală”. ◊ gr. thymos „spirit, afectivitate” > fr. -thymie, germ. id., it. -timia > rom. -timie.

Intrare: timie (s.f.)
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timie
  • timia
plural
genitiv-dativ singular
  • timii
  • timiei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: timie (suf.)
timie2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • timie
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

timiesubstantiv feminin

  • 1. psihologie Stare afectivă obișnuită a unui individ. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.