5 definiții pentru timie (s.f.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIMÍE s. f. (Psih.) Stare afectivă obișnuită a unui individ. – Din lat., engl. thymia.

TIMÍE s. f. (Psih.) Stare afectivă obișnuită a unui individ. – Din lat., engl. thymia.

timie2 sf [At: DEX-S / E: lat, eg thymia] (Psh) Stare afectivă obișnuită a unui individ.

TIMÍE1 s. f. comportament exterior al individului considerat în raport cu activitatea ori cu umoarea sa veselă sau tristă. (< fr. thymie, lat., engl. thymia)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

timíe s. f., g.-d. timíi, art. timíei

Intrare: timie (s.f.)
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timie
  • timia
plural
genitiv-dativ singular
  • timii
  • timiei
plural
vocativ singular
plural

timie (s.f.)

  • 1. psihologie Stare afectivă obișnuită a unui individ.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: