timbeiche sf vz tindeche¹

timbéĭche, V. tindeche.

TINDÉCHE, tindechi, s. f. Stinghie îngustă de fier sau de lemn, cu dinți la ambele capete, care se așază, la războiul de țesut, pe toată lățimea pînzei, pentru a o ține bine întinsă; mecanism bazat pe o serie de rotițe, folosit în același scop la războaiele mecanice. Stați... A sărit tindechea. DELAVRANCEA, A. 2. – Variantă: tindéc, tindecuri, s. n.

tindéche f. (lat. tendĭcŭla, capcană, la pl. „prăjinĭ de întins rufele”. Cp. cu ureche, rîdiche). O vergea de lemn orĭ de fer care are zimțĭ la capete și cu care se întinde pînza la țesut. – În Trans. și tindeĭcă, pl. ĭ, și timbeĭche. În Mold. nord zimțar.