10 definiții pentru tiliacee tiliaceu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TILIACÉE, tiliacee, s. f.[1] (La pl.) Familie de plante lemnoase sau (rar) erbacee, al căror tip este teiul (Tilia); (și la sg.) plantă care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă tiliacee. [Pr.: -li-a-] – Din fr. tiliacée. corectată

  1. În original: s. n., incompatibil cu forma de singular. Întrucât forma cuvântului s-a schimbat față de ediția 1998, presupunem că au omis să schimbe și genul. — cata

tiliacee sfp [At: COSTINESCU / P: ~li-a~ / E: fr tiliacées] 1 Familie de plante dicotiledonate, lemnoase (rareori erbacee), al căror tip este teiul (Tilia). 2 (Lsg) Arbore care face parte din familia tiliacee (1).

TILIACÉE s.n.pl. Familie de plante dicotiledonate lemnoase, rar erbacee, având ca tip teiul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -li-a-...-ce-e, sg. tiliaceu. / < fr. tiliacées].

TILIACÉE s. n. pl. familie de plante dicotiledonate lemnoase, rar erbacee: teiul. (< fr. tiliacées)

TILIACÉU, tiliacee, s. n. (La pl.) Familie de plante lemnoase sau (rar) erbacee, al căror tip este teiul (Tilia); (și la sg.) plantă care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă tiliacee. [Pr.: -li-a-] – Din fr. tiliacées.

TILIACÉU, -ÉE, tiliacei, -ee, adj. Care face parte din familia teiului. ♦ (Substantivat, n.; la pl.) Familie de arbori al căror tip este teiul; (și la sg.) arbore care face parte din această familie. [Pr.: -li-a-] – Fr. tiliacées.

TILIACÉU ~e n. 1) la pl. Familie de plante lemnoase (arbori, arbuști), cu frunze căzătoare, cu flori mici, dispuse în inflorescențe, ramificate și cu fructe capsule sau nucule (reprezentant: teiul). 2) Plantă din această familie. [Sil. -li-a-] /<fr. tiliacées

*tiliacéŭ, -ée adj. (lat. tiliáceus, d. tilia, teĭ). Bot. Din familia teĭuluĭ. S. f. pl. Plante din familia teĭuluĭ (de ex., juta).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!tiliacée s. f., art. tiliacéea, g.-d. tiliacée, art. tiliacéei; pl. tiliacée, art. tiliacéele

tiliacéu adj. n., s. n. (sil. -li-a-), f. tiliacée; pl. n. și f. tiliacée

Intrare: tiliacee
substantiv feminin (F142)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tiliacee
  • tiliaceea
plural
  • tiliacee
  • tiliaceele
genitiv-dativ singular
  • tiliacee
  • tiliaceei
plural
  • tiliacee
  • tiliaceelor
vocativ singular
plural
tiliaceu adjectiv
adjectiv (A103)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tiliaceu
  • tiliaceul
  • tiliaceu‑
  • tiliacee
  • tiliaceea
plural
  • tiliacei
  • tiliaceii
  • tiliacee
  • tiliaceele
genitiv-dativ singular
  • tiliaceu
  • tiliaceului
  • tiliacee
  • tiliaceei
plural
  • tiliacei
  • tiliaceilor
  • tiliacee
  • tiliaceelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tiliacee tiliaceu

etimologie: