TELESCOP, telescoape, s. n. Instrument optic care utilizează fenomenul reflexiei luminii pe o oglindă concavă, folosit în astronomie pentru observarea aștrilor. – Din fr. téléscope.

telescop sn [At: ȘINCAI, ÎNV. 128/14 / V: (înv) ~io, ~ion, ~iu, ~ium, ~leșcopiu, til~, tilescopeo / Pl: ~oape, (înv) ~e / E: ngr τηλεσκόπιον, it telescopio, lat telescopium, ger Teleskop, fr téléscope] 1 Instrument optic care utilizează fenomenul reflexiei luminii pe o oglindă concavă, folosit în astronomie pentru observarea corpurilor cerești Si: (înv) tub (4). 2 Lunetă marină.

TELESCOP, telescoape, s. n. Instrument optic care utilizează fenomenul reflexiei luminii pe o oglindă concavă, folosit în astronomie pentru observarea aștrilor. – Din fr. téléscope.

TELESCOP, telescoape, s. n. Instrument optic folosit în astronomie pentru observarea aștrilor, avînd drept obiectiv o oglindă concavă. V. ochean. Telescopul este instrumentul care prelungește vederea. IBRĂILEANU, S. 280.

TELESCOP s.n. Instrument optic folosit pentru observarea aștrilor, al cărui obiectiv este o oglindă mare concavă. [< fr. téléscope, cf. gr. tele – departe, skopein – a observa].

TELESCOP s. n. 1. instrument optic pentru observarea corpurilor cerești bazat pe fenomenul reflexiei luminii pe o oglindă concavă. 2. lunetă marină. (< fr. télescope)

TELESCOP ~oape n. Instrument optic pentru studierea corpurilor cerești după radiația lor electromagnetică. [Sil. -le-scop] /<fr. téléscope, lat. telescopium

telescop n. instrument de optică care mărește și apropie obiectele depărtate: invențiunea telescopului în sec. XVII a operat o adevărată revoluțiune în studiul astronomiei.

*telescóp n., pl. oape (vgr. teleskópos, care observa departe, d. têle, departe, și skopéo, mă uĭt; ngr. tileskópion. V. scop). Ocheană colosală de observat stelele. (A fost inventată de Olandejiĭ Zaharia Jansen ajutat de Hans Lippershey și perfecționată de Iacob Metius din Alkmaar și, departe de eĭ, dar după datele luĭ Jansen, de Leonardo da Vinci. Ĭa a produs o mare revoluțiune în astronomie).

telescopio sn vz telescop

telescopion sn vz telescop

telescopiu sn vz telescop

telescopium sn vz telescop

teleșcopiu sn vz telescop

tilescop sn vz telescop

tilescopeo sn vz telescop

telescop (desp. -les-cop/-le-scop) s. n., pl. telescoape

!telescop (-les-cop/-le-scop) s. n., pl. telescoape

telescop s. n. (sil. mf. -scop), pl. telescoape

TELESCOP s. (ASTRON.) (înv.) microscop solar.

TELESCOP s. (ASTRON.) (înv.) microscop solar.

TELE- „departe, de la distanță; televiziune”. ◊ gr. tele „departe, la distanță” > fr. télé-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. tele-. □ ~autograf (v. auto-, v. -graf), s. n., aparat care poate transmite la distanță scrisul și desenele; sin. teleautograf; ~autografie (v. auto-, v. -grafie), s. f., transmitere la distanță a scrisului și desenelor prin intermediul teleautografului; ~cardiogramă (v. cardio-, v. -gramă), s. f., înregistrare a electrocardiogramei de la distanță; ~chinezie (~kinezie) (v. -chinezie), s. f., acțiune mecanică la distanță fără instrumente materiale; ~cinematograf (v. cinemato-, v. -graf), s. n., aparat care servește la transmiterea unui film de lung metraj la televiziune; ~clinometru (v. clino-, v. -metru₁), s. n., instrument cu ajutorul căruia se măsoară deviația sondelor de la verticală, la care indicațiile sînt transmise, pe cale electrică, la suprafață; ~dinamie (v. -dinamie), s. f., acțiune de transmitere la distanță a energiei; ~fon (v. -fon), s. n., 1. Telecomunicație constînd în realizarea de convorbiri la distanță prin intermediul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire. 2. Aparat electric care are un transmițător și un receptor cu ajutorul căruia se pot face convorbiri la distanță; ~fonie (v. -fonie₁), s. f., transmitere bilaterală la distanță a sunetelor cu ajutorul telefonului; ~fonometrie (v. fono-₁, v. -metrie₁), s. f., operație de determinare a calității transmisiunilor telefonice; ~fonometru (v. fono-₁, v. -metru₁), s. n., aparat care indică numărul și durata convorbirilor telefonice; ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., transmitere de imagini statice prin intermediul curentului electric; ~gamie (v. gamie), s. f., capacitate a unor indivizi masculi de a atrage femelele de la mare distanță, datorită eliberării unor substanțe specifice, numite feromoni; ~geneză (v. -geneză), s. f., reproducere prin însămînțare artificială; ~gnozie (v. -gnozie), s. f., prezumtivă cunoaștere a evenimentelor, depărtate ca loc sau timp, pe alte căi decît cele perceptive sau intelectuale; ~gonie (v. -gonie), s. f., teorie eronată potrivit căreia o femelă vivipară conservă toată viața sa amprenta primului mascul care a fecundat-o; ~graf (v. -graf), s. n., aparat folosit pentru producerea, recepția și transformarea semnalelor telegrafice în scopul transmiterii telegramelor; ~grafie (v. -grafie), s. f., transmitere la distanță, prin semnale electromagnetice, optice etc. a unui text scris; ~gramă (v. -gramă), s. f., comunicare transmisă cu ajutorul telegrafului sau al radiotelegrafului; ~limnigraf (v. limni-, v. -graf), s. n., limnigraf comandat de la distanță; ~manie (v. -manie), s. f., preocupare excesivă pentru emisiunile de televiziune; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., tehnică a măsurării distanțelor cu ajutorul telemetrului; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument optic utilizat la măsurarea rapidă a distanței care separă un observator de un punct depărtat sau inaccesibil; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., schimbare a formei unui organ sau organist sub influența unor stimuli care acționează de la distanță; ~opsie (v. -opsie), s. f., tulburare în perceperea distanțelor prin care obiectele sînt percepute la o distanță mai mare decît sînt în realitate; ~patie (v. -patie), s. f., posibilitate parapsihologică de a transmite gîndul la distanță, fără intermediul organelor de simț; ~pedagogie (v. ped/o-₁, v. -agogie), s. f., ramură a pedagogiei, care studiază problemele teoretice și practice ale instrucției și educației prin televiziune; ~radiofotografie (v. radio-, v. foto-, v. -grafie), s. f., aplicare a televiziunii în radiofotografie; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., radiografie care se execută plasînd sursa de raze la o distanță mare de subiect; ~radioscopie (v. radio-, v. -scopie), s. f., aplicare a televiziunii la radioscopie; ~radioterapie (v. radio-, v. -terapie), s. f., radioterapie, la care sursa de raze se află la o distanță mare; ~scaf (v. -scaf), s. n., teleferic submarin care circulă pe un plan înclinat; ~scop (v. -scop), s. n., instrument optic utilizat la observarea corpurilor cerești; ~stereograf (v. stereo-, v. -graf), s. n., aparat cu care se pot transmite la distanță desene, texte, fotografii etc., imprimate în prealabil pe un film special; ~stereoscop (v. stereo-, v. -scop), s. n., aparat care permite, prin lărgirea cîmpului vizual, o mărire a paralaxelor, ceea ce generează efecte de vedere în relief; ~tecă (v. -tecă), s. f., colecție de filme de televiziune; ~termometru (v. termo-, v. -metru₁), s. n., termometru a cărui citire se face de la distanță; ~tip (v. -tip), s. n., instalație telegrafică la care receptarea semnalelor se realizează sub formă de caractere tipografice; ~top (v. -top); s. n., aparat topografic format dintr-o busolă și un telemetru optic cu bază variabilă.