2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIHNÍRE s. f. (Înv. și reg.) Tihnă. [Var.: ticníre s. f.] – V. tihni.

tihnire sf [At: POLIZU / V: (înv) ticn~ / E: tihni] (Îrg) 1 Tihnă (1). 2 (Îlav) Cu ticnire În liniște. 3 (Îal) Cu mulțumire.

TIHNÍRE, tihniri, s. f. (Înv.) Tihnă. [Var.: ticníre s. f.] – V. tihni.

TIHNÍRE s. f. (Învechit; și în forma ticnire) Liniște, pace, mulțumire. ◊ Loc. adv. Cu tihnire = în tihnă, în liniște; netulburat, nestingherit. Petrecea mai ușurată despre toate și mai cu ticnire întru fericirile ce îi făcea bătrînul. GORJAN, H. IV 178. – Variantă: ticníre s. f.

TICNÍ vb. IV v. tihni.

TICNÍRE s. f. v. tihnire.

TIHNÍ, pers. 3 tihnește, vb. IV. Intranz. A se bucura (în liniște) de ceva; a-i cădea bine, a-i prii ceva. [Var.: (pop.) ticní vb. IV] – Din sl. tihnonti.

TIHNÍ, pers. 3 tihnește, vb. IV. Intranz. A se bucura (în liniște) de ceva; a-i cădea bine, a-i prii ceva. [Var.: (pop.) ticní vb. IV] – Din sl. tihnonti.

tihni vi [At: ANON. CAR. / V: (îvp) ticni, (reg) tigni, timni, tini / Pzi: 3 ~nește / E: vsl тихнѫти] (Cu pronumele subiect logic în dativ) 1 A avea mulțumire de pe urma unui lucru. 2 A se bucura în liniște de ceva. 3 A-i cădea bine ceva Si: a prii, (reg) a tiposi (5).

TIHNÍ, pers. 3 tihnește, vb. IV. Intranz. (Și în forma ticni; construit cu subiectul logic în dativ) A-i cădea bine, a-i fi favorabil, folositor, prielnic. V. prii. Mie să-mi dai pace să-mi ticnească hodina! SADOVEANU, O. VII 29. Las’ că-i vede tu ce-am să-i fac lui Mogorogea; de i-a ticni ziua de azi, păcat să-mi fie. CREANGĂ, A. 105. Ce mînc nu-mi tihnește, Ce beau nu-mi priește. TEODORESCU, P. P. 661. ◊ (Cu subiectul gramatical neexprimat) Nu stăm mult. Nu-mi tihnește nici mie. PAS, Z. I 176. Singur la masă nu-mi ticnește. CARAGIALE, O. III 73. – Variante: tigní (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 89), ticní vb. IV.

A TIHNÍ pers. 3 ~éște intranz. pop. (construit cu dativul) A fi de folos; a prii. Odihna la mare îi ~ește. /<sl. tihnonti

ticnì v. Mold. V. tihni: de i-a ticni ziua de azi CR.

tihnì v. 1. a avea tihnă; 2. a-i prii. [Slav. TIHNÕTI, a odihni (de unde și varianta Mold. ticnì].

tígnă, -neálă, -nésc, V. tihn-.

tihnésc v. intr. (vsl. tihnonti, a se odihni, d. tihŭ, liniștit, blînd). A-țĭ tihni, a te simți mulțămit: mĭe nu-mĭ tihnește să mănînc și să nu daŭ și flămînduluĭ care se uĭtă la mine. – Și ticnesc (Mold.): babeĭ nu-ĭ ticnea (VR. 1911, 11, 254) și tignesc (Trans.).

arată toate definițiile

Intrare: tihnire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tihnire
  • tihnirea
plural
  • tihniri
  • tihnirile
genitiv-dativ singular
  • tihniri
  • tihnirii
plural
  • tihniri
  • tihnirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ticnire
  • ticnirea
plural
  • ticniri
  • ticnirile
genitiv-dativ singular
  • ticniri
  • ticnirii
plural
  • ticniri
  • ticnirilor
vocativ singular
plural
Intrare: tihni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tihni
  • tihnire
  • tihnit
  • tihnitu‑
  • tihnind
  • tihnindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • tihnește
(să)
  • tihnească
  • tihnea
  • tihni
  • tihnise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • tihnesc
(să)
  • tihnească
  • tihneau
  • tihni
  • tihniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ticni
  • ticnire
  • ticnit
  • ticnitu‑
  • ticnind
  • ticnindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • ticnește
(să)
  • ticnească
  • ticnea
  • ticni
  • ticnise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • ticnesc
(să)
  • ticnească
  • ticneau
  • ticni
  • ticniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tigni
  • tignire
  • tignit
  • tignitu‑
  • tignind
  • tignindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • tignește
(să)
  • tignească
  • tignea
  • tigni
  • tignise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • tignesc
(să)
  • tignească
  • tigneau
  • tigni
  • tigniseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tihnire ticnire

etimologie:

  • vezi tihni
    surse: DEX '98 DEX '09

tihni ticni tigni

  • 1. A se bucura (în liniște) de ceva; a-i cădea bine, a-i prii ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: prii attach_file 5 exemple
    exemple
    • Mie să-mi dai pace să-mi ticnească hodina! SADOVEANU, O. VII 29.
      surse: DLRLC
    • Las’ că-i vede tu ce-am să-i fac lui Mogorogea; de i-a ticni ziua de azi, păcat să-mi fie. CREANGĂ, A. 105.
      surse: DLRLC
    • Ce mînc nu-mi tihnește, Ce beau nu-mi priește. TEODORESCU, P. P. 661.
      surse: DLRLC
    • Nu stăm mult. Nu-mi tihnește nici mie. PAS, Z. I 176.
      surse: DLRLC
    • Singur la masă nu-mi ticnește. CARAGIALE, O. III 73.
      surse: DLRLC

etimologie: