18 definiții pentru tihneală ticneală tigneală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIHNEÁLĂ, tihneli, s. f. (Înv.) Faptul de a-i tihni, de a avea tihnă. [Var.: ticneálă s. f.] – Tihni + suf. -eală.

TIHNEÁLĂ, tihneli, s. f. (Înv.) Faptul de a-i tihni, de a avea tihnă. [Var.: ticneálă s. f.] – Tihni + suf. -eală.

tihnea sf [At: DOSOFTEI, PS. 419/1 / V: (pop) ticn~, (înv) ticneia~, (reg) ticme~, tign~, tin~ sf, tignel sn / Pl: ~eli / E: tihni + -eală] 1 (Îvp) Tihnă (1). 2 (Îvp; îlav) Cu ticneală În liniște. 3 (Îvp; îal) Cu mulțumire. 4-5 (Îvp; îljv) Cu ticneală (Care este) prielnic. 6-7 (Îvp; îal) (Care este) potrivit. 8 (Îvp; îlav) Pe ticneală În voie. 9 (Înv) Tihnă (12). 10 (Înv; îla) Fără ticneală Obositor. 11 (Înv; îal) Incomod. 12 (Înv; îlav) Cu țicneală Comod (1). 13 (Înv; îal) îndestulat. 14 (Înv) Mulțumire pricinuită de o mâncare sau de o băutură.

TIHNEÁLĂ, tihneli, s. f. (Învechit și popular; și în forma ticneală) Tihnă. Sărută pe ticneală Că nu-i stau boi-n tînjală. MARIAN, S. 132. – Variante: ticneálă, tigneálă (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 161) s. f.

tihneálă și ticn- f., pl. elĭ. Rar. Tihnă. – Și tign- (Trans.).

TICNEÁLĂ s. f. v. tihneală.

tígnă, -neálă, -nésc, V. tihn-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tihneálă (înv., pop.) s. f., g.-d. art. tihnélii; pl. tihnéli

tihneálă s. f., g.-d. art. tihnélii; pl. tihnéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TIHNEÁLĂ s. v. astâmpăr, calm, liniște, odihnă, pace, repaus, tihnă.

tihnea s. v. ASTÎMPĂR. CALM. LINIȘTE. ODIHNĂ. PACE. REPAUS. TIHNĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tihneálă, (ticneală, tigneală), s.f. – (reg.) Tihnă, liniște, pace, odihnă; noroc: „Să le deie foc și pară / Dacă n-am avut tícneală” (Calendar, 1980: 49). – Din tihni + suf. -eală (DEX).

tihneálă, (ticneală, tigneală), s.f. – Tihnă, liniște, pace, odihnă; noroc: „Să le deie foc și pară / Dacă n-am avut tícneală” (Calendar 1980: 49). – Din tihni + -eală.

tigneálă, s.f. – v. tihneală („liniște, odihnă”).

tigneálă, s.f. – v. tihneală.

Intrare: tihneală
tihneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tihnea
  • tihneala
plural
  • tihneli
  • tihnelile
genitiv-dativ singular
  • tihneli
  • tihnelii
plural
  • tihneli
  • tihnelilor
vocativ singular
plural
ticneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ticnea
  • ticneala
plural
  • ticneli
  • ticnelile
genitiv-dativ singular
  • ticneli
  • ticnelii
plural
  • ticneli
  • ticnelilor
vocativ singular
plural
tigneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tigneală
  • tigneala
plural
  • tigneli
  • tignelile
genitiv-dativ singular
  • tigneli
  • tignelii
plural
  • tigneli
  • tignelilor
vocativ singular
plural

tihneală ticneală tigneală

  • 1. învechit Faptul de a-i tihni, de a avea tihnă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tihnă attach_file un exemplu
    exemple
    • Sărută pe ticneală Că nu-i stau boi-n tînjală. MARIAN, S. 132.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Tihni + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09