tihneală sf [At: DOSOFTEI, PS. 419/1 / V: (pop) ticn~, (înv) ticneia~, (reg) ticme~, tign~, tin~ sf, tignel sn / Pl: ~eli / E: tihni + -eală] 1 (Îvp) Tihnă (1). 2 (Îvp; îlav) Cu ticneală În liniște. 3 (Îvp; îal) Cu mulțumire. 4-5 (Îvp; îljv) Cu ticneală (Care este) prielnic. 6-7 (Îvp; îal) (Care este) potrivit. 8 (Îvp; îlav) Pe ticneală În voie. 9 (Înv) Tihnă (12). 10 (Înv; îla) Fără ticneală Obositor. 11 (Înv; îal) Incomod. 12 (Înv; îlav) Cu țicneală Comod (1). 13 (Înv; îal) îndestulat. 14 (Înv) Mulțumire pricinuită de o mâncare sau de o băutură.