opțiuni
  • info

3 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚICUI, pers. 3 țicuiește, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre undiță) A face o mișcare bruscă atunci când peștele mușcă din momeală; a zvâcni. – Et. nec.

ȚICUI, pers. 3 țicuiește, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre undiță) A face o mișcare bruscă atunci când peștele mușcă din momeală; a zvâcni. – Et. nec.

ticui [At: CIAUȘANU, GL. / Pzi: 3 ticuie / E: tic3 + -ui] 1 vi (Reg; d. găini) A ciuguli (1). 2 vrr (Olt; d. porci) A se împunge cu râtul.

ȚICUI, pers. 3 țicuiește, vb. IV. Intranz. (Despre undițe) A se mișca atunci cînd peștele mușcă din momeală; a zvîcni. Cînd peștele mușcă din nadă, atunci bucățica de papură care plutește la suprafață se mișcă – se zice că undița țicuiește – și pescarul, observînd, o smuncește repede afară. ANTIPA, P. 299.

A ȚICUI pers.3 ~iește intranz. reg. (despre pluta undiței) A se mișca brusc, când peștele apucă nada. /Orig. nec.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țicui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. țicuiește, 3 pl. țicuiesc, imperf. 3 sg. țicuia; conj. prez. 3 să țicuiască

țicui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. țicuiește, imperf. 3 sg. țicuia; conj. prez. 3 să țicuiască

țicui vb., ind. prez. 3 sg. țicuiește, imperf. 3 sg. țicuia; conj. prez. 3 sg. și pl. țicuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚICUI vb. v. mișca, zvâcni.

țicui vb. v. MIȘCA. ZVÎCNI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ticui, pers. 3 ticuie, vb. IV (reg.) a ciuguli (găina); a se lovi, a se împunge cu râtul (porcii).

Intrare: ticuit
ticuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ticuit
  • ticuitul
  • ticuitu‑
  • ticuită
  • ticuita
plural
  • ticuiți
  • ticuiții
  • ticuite
  • ticuitele
genitiv-dativ singular
  • ticuit
  • ticuitului
  • ticuite
  • ticuitei
plural
  • ticuiți
  • ticuiților
  • ticuite
  • ticuitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ticui
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ticui
  • ticuire
  • ticuit
  • ticuitu‑
  • ticuind
  • ticuindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • ticuie
 (să)
  • ticuie
  • ticuia
  • ticui
  • ticuise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • ticuie
 (să)
  • ticuie
  • ticuiau
  • ticuiră
  • ticuiseră
Intrare: țicui (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țicui
  • țicuire
  • țicuit
  • țicuitu‑
  • țicuind
  • țicuindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • țicuiește
 (să)
  • țicuiască
  • țicuia
  • țicui
  • țicuise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • țicuiesc
 (să)
  • țicuiască
  • țicuiau
  • țicuiră
  • țicuiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țicuiverb

  • 1. regional (Despre undiță) A face o mișcare bruscă atunci când peștele mușcă din momeală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mișca zvâcni
    • format_quote Cînd peștele mușcă din nadă, atunci bucățica de papură care plutește la suprafață se mișcă – se zice că undița țicuiește – și pescarul, observînd, o smuncește repede afară. ANTIPA, P. 299. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.