2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIC-TÁC, (2) tic-tacuri, s. n., interj. 1. Interj. Cuvânt care redă sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii, loviturile ritmice într-un corp tare etc.; tic1. 2. S. n. Zgomot regulat și monoton. Tic-tacul ceasornicului. – Din fr. tic-tac, germ. Ticktack.

tic-tac sn, i [At: POLIZU / V: (reg) tica-~, tica-taca, ~-toc / S și: tictac / E: fo cf fr tic-tac, ger Tick-tack] 1-4 Tic1 (1-4). 5-6 (Cuvânt care) redă loviturile ritmice într-un corp tare etc.

TIC-TÁC interj. Cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc.; tic1. ◊ (Substantivat, n.) Tic-tacul ceasornicului. – Din fr. tic-tac, germ. Ticktack.

TIC-TÁC interj. Onomatopee care redă sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc. ◊ (Substantivat) Tictacul ceasornicului de mînă îi sună deodată... în ureche. C. PETRESCU, Î. II 159. Își leagănă-n perete tic-tacul vechiul ornic, Se-ntunecă chilia și iar se luminează, Și-aleargă fusul spornic. IOSIF, V. 42. Liniștea era desăvîrșită. Nu se auzea decît tictacul unui ceasornic de pe masă. D. ZAMFIRESCU, R. 176. – Scris și: tictac. – Variantă: tica-tác (COȘBUC, P. I 301) interj.

TIC-TÁC interj. Cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc. ♦ (s.n.) Tic-tacul ceasornicului. [< fr. tic-tac, germ. Ticktack].

TIC-TÁC interj. și s. n. cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc. (< fr. tic -tac, germ. Ticktack)

TIC-TÁC ~uri n. Sunet ritmic produs de ceasornic. /<fr. tic-tac, germ. Tick-tack

tic-tac n. sgomot regulat și monoton: tic-tacul ceasornicului. [Onomatopee].

*tic-tác n., pl. urĭ (fr. tic tac, germ. tick-tack). Zgomotu bătăilor ceasorniculuĭ: se auzea tic-tacu ceasorniculuĭ. V. zig-zag.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tic-tac2 s. n., pl. tic-tacuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TIC-TÁC s. ticăit, tâcâială. (~ al ceasului.)

TICTAC s. ticăit, tîcîială. (~ al ceasului.)

Intrare: tic-tac (interj.)
tic-tac2 (interj.) interjecție
compus
Surse flexiune: DOR
  • tic-tac
tica-tac interjecție
compus
  • tica-tac
tictac interjecție
interjecție (I10)
  • tictac
Intrare: tic-tac (s.n.)
tic-tac1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tic-tac
  • tic-tacul
  • tic-tacu‑
plural
  • tic-tacuri
  • tic-tacurile
genitiv-dativ singular
  • tic-tac
  • tic-tacului
plural
  • tic-tacuri
  • tic-tacurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tic-tacinterjecție

  • 1. Cuvânt care redă sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii, loviturile ritmice într-un corp tare etc.; tic. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: tic
etimologie:

tic-tac, tic-tacurisubstantiv neutru

  • 1. Zgomot regulat și monoton. DEX '09 DN
    • format_quote Tic-tacul ceasornicului. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Tictacul ceasornicului de mînă îi sună deodată... în ureche. C. PETRESCU, Î. II 159. DLRLC
    • format_quote Își leagănă-n perete tic-tacul vechiul ornic, Se-ntunecă chilia și iar se luminează, Și-aleargă fusul spornic. IOSIF, V. 42. DLRLC
    • format_quote Liniștea era desăvîrșită. Nu se auzea decît tictacul unui ceasornic de pe masă. D. ZAMFIRESCU, R. 176. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic