13 definiții pentru tetracord
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TETRACORD, tetracorduri, s. n. 1. (În Antichitate) Liră cu patru coarde. 2. Șir de patru sunete dintr-o scară muzicală. – Din fr. tétracorde.
tetracord sn [At: TIM. POPOVICI, D. M. / V: (îvr) ~iu / Pl: ~uri / E: fr tétracorde] (Muz) 1 Liră cu patru coarde (folosită în Antichitate). 2 Șir de patru sunete consecutive dintr-o scară muzicală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TETRACORD, tetracorduri, s. n. 1. Liră antică cu patru coarde. 2. Șir de patru sunete dintr-o scară muzicală. – Din fr. tétracorde.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
TETRACORD, tetracorduri, s. n. (În antichitate) Liră cu patru coarde.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TETRACORD s.n. 1. Liră antică cu patru coarde. 2. Grup de patru sunete limitate într-un interval de cvartă. [Cf. fr. tétracorde, lat., gr. tetrachordon < tetra – cu patru, chorde – coardă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TETRACORD s. n. 1. liră antică cu patru coarde. 2. fragment al unei game din patru sunete consecutive, ale cărui extreme formează o cvartă. (< fr. tétracorde)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TETRACORD ~uri n. Grup de patru sunete consecutive ale unei scări muzicale. /<fr. tétracorde, lat. tetrachordon
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*tetracórd n., pl. urĭ (vgr. tetráhordon). Un fel de liră cu 4 coarde la ceĭ vechĭ. Gama celor vechĭ, bazată pe o serie de 4 sunete.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tetracordiu sn vz tetracord
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tetracord (desp. te-tra-) s. n., pl. tetracorduri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tetracord (te-tra-) s. n., pl. tetracorduri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tetracord s. n. (sil. -tra-), pl. tetracorduri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
tetracord (< gr. tetra „patru” + chordé „sunet”) I. Grup coordonat de patru sunete consecutive, ascendente sau descendente, ale cărui extreme formează o cvartă*. 1. Pe t. s-a bazat întreaga teorie muzicală a antic. greco-romane. Se distingeau mai multe tipuri de t., grupate în cele trei genuri (II), diatonic*, cromatic* și enarmonic (1). T. diatonice erau patru: dorian (preferat în teorie și practică, ducând la un mod (I, 1) care avea importanța actualei game* do maj.), frigian, lidian și mixolidian, acesta din urmă fără semiton*, încadrându-se într-o cvartă mărită. Sunetele erau dispuse descendent, mișcarea descendentă fiind considerată cea naturală. Unirea a două t. diatonice dădea naștere modurilor principale (independente) și secundare (derivate), care luau numele t. componente. Modurile dorian, frigian și lidian erau compuse din t. egale, pe când cel mixolidian din t. neegale. T. cromatic era format din succesiunea intervalică secundă* mărită-secundă mică-secundă mică, iar cel enarmonic din succesiunea secundă dublu mărită-diesis* (sfert de ton)-diesis. Dacă t. diatonice au durat tot atât cât și antica muzică greacă*, t. cromatic și enarmonic au încetat de a fi practicate încă î. Hr., făcând ulterior doar obiectul unor studii teoretice. Scara de sunete muzicale a antic. era formată din patru t. doriene, care alcătuiau așa-numitul systema teleion* (sistemul perfect). 2. Încă de la începutul ev. med., pe t. s-au bazat modurile eclesiastice occid., al căror imens „corpus” melodic a fost cuprins sub numele de cânt gregorian*. O dată cu distincția ce a fost introdusă între autentice și plagale, t. s-a asociat pentacordului* [v. mod (I, 3)]. 3. În sistemul (II, 3) tonal se deosebesc mai multe tipuri de t., după caracterul lor, determinat de poziția și calitatea intervalelor* de secundă conținute. Două t. egale sau diferite formează prin unire și în sens ascendent o gamă*, al cărei mod (II) este determinat de natura și poziția t. componente. Într-o gamă, t. care începe, ascendent, cu tonica* este numit inferior; cel care, în continuare, începe cu dominanta* se numește superior (ex.: în gama maj. arm., t. inferior este maj., iar cel superior, arm.). În gamele din muzica populară românească se întâlnesc t. de structuri variate, combinate în diferite moduri. II. Numele celui mai vechi tip de lyră* cunoscut la greci (sec. 8-7 î. Hr.), atribuită legendarului Orfeu. După Boethius (c. 480-524), cele patru coarde ale acestei lire erau acordate după sunetele mi, la, si, mi, adică finală*, cvartă, cvintă* și octavă*, formând singurele intervale muzicale considerate consonante* în antic. greco-romană.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: te-tra-cord
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tetracord, tetracordurisubstantiv neutru
- 1. Liră cu patru coarde. DEX '09 DLRLC DN
- 2. Șir de patru sunete dintr-o scară muzicală. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- tétracorde DEX '09 DEX '98 DN