Definiția cu ID-ul 442096:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TETRACORD s.n. 1. Liră antică cu patru coarde. 2. Grup de patru sunete limitate într-un interval de cvartă. [Cf. fr. tétracorde, lat., gr. tetrachordon < tetra – cu patru, chorde – coardă].