9 definiții pentru tetraclorură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TETRACLORÚRĂ, tetracloruri, s. f. Combinație a clorului cu un corp simplu tetravalent. ◊ Tetraclorură de carbon = lichid greu, incolor, cu miros plăcut care se folosește ca solvent pentru grăsimi, lacuri etc., la fabricarea insecticidelor și la umplerea unor stingătoare de incendii. – Din fr. tétrachlorure.

TETRACLORÚRĂ, tetracloruri, s. f. Combinație a clorului cu un corp simplu tetravalent. ◊ Tetraclorură de carbon = lichid greu, incolor, cu miros plăcut care se folosește ca solvent pentru grăsimi, lacuri etc., la fabricarea insecticidelor și la umplerea unor stingătoare de incendii. – Din fr. tétrachlorure.

tetracloru sf [At: PONI, CH. 145 / Pl: ~ri / E: fr tétraclorure] (Chm) 1 Combinație a clorului cu un corp simplu tetravalent. 2 (Îs) ~ de carbon Compus organic lichid cu miros plăcut, care se folosește ca dizolvant pentru grăsimi, la fabricarea lacurilor, a insecticidelor, la umplerea strigătoarelor de incendiu Si: tetraclormetan.

TETRACLORÚRĂ, tetracloruri, s. f. (Chim.) Combinație a clorului cu un corp simplu tetravalent. ◊ Tetraclorură de carbon = lichid greu, incolor, cu miros dulceag, cu care se umplu unele aparate de stins incendiile sau care se folosește ca solvent, ca insecticid etc.

TETRACLORÚRĂ s.f. Combinație a clorului cu un corp simplu tetravalent. ♦ Tetraclorură de carbon = lichid greu, incolor, cu miros dulceag, întrebuințat în unele aparate de stins incendiile sau ca solvent neinflamabil. [< fr. tétrachlorure].

TETRACLORÚRĂ s. f. combinație a clorului cu un element tetravalent. ♦ ~ de carbon = compus organic lichid, incolor, cu miros plăcut, în unele aparate de stins incendiile, ca solvent neinflamabil, la fabricarea lacurilor, a insecticidelor etc. (< fr. tétrachlorure)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tetraclorúră (te-tra-clo-) s. f., g.-d. art. tetraclorúrii; pl. tetraclorúri

tetraclorúră s. f. (sil. -tra-clo-) clorură


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TETRACLORURĂ DE CARBÓN s. (CHIM.) tetraclormetan.

TETRACLORURĂ DE CARBON s. (CHIM.) tetraclormetan.

Intrare: tetraclorură
tetraclorură substantiv feminin
  • silabație: te-tra-clo- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tetracloru
  • tetraclorura
plural
  • tetracloruri
  • tetraclorurile
genitiv-dativ singular
  • tetracloruri
  • tetraclorurii
plural
  • tetracloruri
  • tetraclorurilor
vocativ singular
plural

tetraclorură

  • 1. Combinație a clorului cu un corp simplu tetravalent.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Tetraclorură de carbon = lichid greu, incolor, cu miros plăcut care se folosește ca solvent pentru grăsimi, lacuri etc., la fabricarea insecticidelor și la umplerea unor stingătoare de incendii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: tetraclormetan

etimologie: