2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TESTATÓR, -OÁRE, testatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a făcut un testament, care a testat1. – Din fr. testateur, lat. testator, -oris.

TESTATÓR, -OÁRE, testatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a făcut un testament, care a testat1. – Din fr. testateur, lat. testator, -oris.

testator, ~oare smf [At: PRAVILA (1814), 128/22 / V: (înv) ~tătoare sf / A și: (înv) ~tat~ / Pl: ~i, ~oare / E: lat testator, fr testateur] Persoană care a făcut un testament (1) Si: (înv) dietaș, (îvr) testatrice, testeluitor.

TESTATÓR, -OÁRE, testatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a făcut un testament, care a testat. Ne întemeiem a zice că nu se află acum un cuvînt oarecare pentru ca monăstirile închinate din țările romînești să poată pretinde a fi scutite de a îndeplini... voințele testatorilor. ODOBESCU, S. II 45.

TESTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care lasă un testament; autorul unui testament. [Cf. lat. testator, fr. testateur].

TESTATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care lasă un testament. (< fr. testateur, lat. testator)

TESTATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care a întocmit un testament; autor al unui testament. /<lat. testator, fr. testateur

*testatór, -oáre s. (lat. testator). Acela care face testamentu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

testatoáre s. f., g.-d. art. testatoárei; pl. testatoáre

testatoáre s. f., g.-d. art. testatoárei; pl. testatoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TESTATÓR s. (JUR.) (înv.) dietaș.

Intrare: testatoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • testatoare
  • testatoarea
plural
  • testatoare
  • testatoarele
genitiv-dativ singular
  • testatoare
  • testatoarei
plural
  • testatoare
  • testatoarelor
vocativ singular
  • testatoare
  • testatoareo
plural
  • testatoarelor
Intrare: testătoare
testătoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

testator, -oare testatoare

  • 1. Persoană care a făcut un testament, care a testat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: dietaș attach_file un exemplu
    exemple
    • Ne întemeiem a zice că nu se află acum un cuvînt oarecare pentru ca monăstirile închinate din țările romînești să poată pretinde a fi scutite de a îndeplini... voințele testatorilor. ODOBESCU, S. II 45.
      surse: DLRLC

etimologie: