12 definiții pentru testamentar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TESTAMENTÁR, -Ă, testamentari, -e, adj. Privitor la un testament, care este prevăzut într-un testament sau rezultă dintr-un testament. – Din fr. testamentaire, lat. testamentarius.

TESTAMENTÁR, -Ă, testamentari, -e, adj. Privitor la un testament, care este prevăzut într-un testament sau rezultă dintr-un testament. – Din fr. testamentaire, lat. testamentarius.

testamentar, ~ă [At: DRLU / V: (înv) ~iu (Pl: ~ii) / Pl: ~i, ~e / E: fr testamentaire, lat testamentarius] 1 a Privitor la un testament (1) Si: (înv) dietar. 2 a Care este prevăzut într-un testament (1). 3 a Care rezultă dintr-un testament (1). 4 a (Îs) Executor ~ Persoană însărcinată de testator cu executarea dispozițiilor unui testament (1). 5 sm (Îvr) Falsificator de testamente (1).

TESTAMENTÁR, -Ă, testamentari, -e, adj. Care se referă la un testament; care e prevăzut într-un testament sau rezultă dintr-un testament. Moștenitor testamentar. Dispoziție testamentară.Executor testamentar v. executor.

TESTAMENTÁR, -Ă adj. Referitor la un testament; stabilit printr-un testament. [Cf. lat. testamentarius, fr. testamentaire].

TESTAMENTÁR, -Ă adj. referitor la un testament; stabilit printr-un testament. (< fr. testamentaire, lat. testamentarius)

TESTAMENTÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de testamente; propriu testamentelor. 2) Care este prevăzut de testament. Moștenitor ~. Executor ~. /<fr. testamentaire, lat. testamentarius

testamentar a. privitor la testament: clauze testamentare; executor testamentar, cel însărcinat de testator a aduce la îndeplinire testamentul.

*testamentár, -ă adj. (testamentarius). Relativ la testament: dispozițiunĭ testamentare. Executor testamentar, cel însărcinat cu execuțiunea testamentuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

testamentár adj. m., pl. testamentári; f. testamentáră, pl. testamentáre

testamentár adj. m., pl. testamentári; f. sg. testamentáră, pl. testamentáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TESTAMENTÁR adj. (JUR.) (înv.) dietar. (Clauză ~.)

TESTAMENTAR adj. (JUR.) (înv.) dietar. (Clauză ~.)

Intrare: testamentar
testamentar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • testamentar
  • testamentarul
  • testamentaru‑
  • testamenta
  • testamentara
plural
  • testamentari
  • testamentarii
  • testamentare
  • testamentarele
genitiv-dativ singular
  • testamentar
  • testamentarului
  • testamentare
  • testamentarei
plural
  • testamentari
  • testamentarilor
  • testamentare
  • testamentarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

testamentar

  • 1. Privitor la un testament, care este prevăzut într-un testament sau rezultă dintr-un testament.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: dietar attach_file un exemplu
    exemple
    • Moștenitor testamentar. Dispoziție testamentară.
      surse: DLRLC

etimologie: