4 intrări

38 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TESTA2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester.

TESTA2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester.

TESTA1, testez, vb. I. Tranz. A da dispoziții prin testament cu privire la transmiterea unor bunuri materiale; a lăsa ceva prin testament. – Din fr. tester, lat. testari.

TESTA1, testez, vb. I. Tranz. A da dispoziții prin testament cu privire la transmiterea unor bunuri materiale; a lăsa ceva prin testament. – Din fr. tester, lat. testari.

testa2 vt [At: ABC SĂN. 353 / Pzi: ~tez / E: fr tester] 1 (Psh) A supune pe cineva unui test1 (1). 2 (Med) A cerceta printr-un test1 (3) asupra pielii. 3 (Pgn) A experimenta (2).

testa1 vt [At: FM (1861), 54/1 / Pzi: ~tez / E: fr tester, lat testari] 1 A lăsa (ceva) prin testament (1) Si: (îrg) a testălui. 2 A face un testament (1). 3 (Ltî) A face cunoscut.

TESTA, testez, vb. I. Tranz. A da dispoziții prin testament cu privire la transmiterea unor bunuri materiale; a lăsa ceva prin testament.

TESTA1 vb. I. tr. A face un testament; a lăsa ceva prin testament. [< fr. tester, cf. lat. testari].

TESTA2 vb. I. tr. A supune unui test1. ♦ A încerca, a proba. [< fr. tester].

TESTA2 vb. tr. 1. a supune unui test1, a încerca, a proba. 2. (med.) a cerceta printr-un test1 (2). (< fr. tester)

TESTA1 vb. I. tr. a lăsa prin testament. II. intr. a face un testament. (< fr. tester, lat. testari)

A TESTA1 ~ez tranz. jur. (bunuri) A lăsa drept moștenire prin testament; a lega. /<fr. tester, lat. testari

A TESTA2 ~ez tranz. (persoane) A supune unui test. /<fr. tester

ȚEASTĂ, țeste, s. f. (Pop.) 1. Cutie craniană, craniu, scăfârlie, hârcă; p. ext. cap1. 2. Carapace. – Lat. testa.

ȚEASTĂ, țeste, s. f. (Pop.) 1. Cutie craniană, craniu, scăfârlie, hârcă; p. ext. cap1. 2. Carapace. – Lat. testa.

țeastă sf [At: KRETZULESCU, A. 123/2 / V: (înv) țis~, țes~, (reg) ~scă, țiscă / Pl: țeste, (reg) ~te / E: ml testa] 1 (Pop; șîs ~ta capului, ~ta craniului) Cutie craniană Si: craniu (1), (îrg) scafă, țest (24). 2 (Pex) Cap. 3 (Îe) A-i veni (cuiva ceva) prin ~ A gândi (ceva) 4 (Îae) A-și imagina ceva. 5 Craniu descărnat Si: hârcă (3), scăfârlie, tigvă. 6 (Pop; șîs ~ta broaștei) Carapace1 (1). 7 (Reg) Oblânc.

ȚEASTĂ, țeste, s. f. (Popular) Cutie craniană, craniu, p. ext. cap. Era amiază, ceas mort, de zăpușeală, care-ți fierbe creierii sub țeastă. DUMITRIU, N. 254. Dacă nu fugeam, îmi crăpa țeasta. STANCU, D. 28. Bătrînul Miron Iuga, fără cunoștință, cu țeasta zdrobită, rămase în picioare. REBREANU, R. II 197. ♦ Craniu descărnat de om mort; hîrcă, scăfîrlie. Toarnă-n țestele mărețe vin, și peste el otravă. EMINESCU, O. IV 139.

ȚEASTĂ țeste f. pop. 1) (la om și la animalele vertebrate) Totalitate a oaselor capului; craniu. 2) (la broaștele-țestoase, raci etc.). Înveliș tare format din tegumente osoase, care protejează corpul; carapace; țest. [G.-D. țestei] /<lat. testa

țeastă f. 1. bolta craniului; 2. țest de broască. [Lat. TESTA, ciob].

*testéz v. intr. (lat. testari, fr. tester). Îmĭ fac testamentu.

țeástă f., pl. țeste (lat. *tĕsta, cl. tésta, oală de lut, hîrb, craniŭ; it. pv. cat. pg. testa, fr. tête, sp. tiesta. V. țest). Craniŭ. Țest de broască țestoasă. – În est țastă, pl. tot țeste. V. căpățînă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

testa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. testez, 3 testea; conj. prez. 1 sg. să testez, 3 să testeze

testa (a ~) vb., ind. prez. 3 testea

testa (jur., psih.) vb., ind. prez. 1 sg. testez, 3 sg. și pl. testea

țeastă (pop.) s. f., g.-d. art. țestei; pl. țeste

țeastă (pop.) s. f., g.-d. art. țestei; pl. țeste

țeastă s. f., g.-d. art. țestei; pl. țeste

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TESTA vb. (JUR.) 1. a lega, (înv., în Transilv.) a testălui. (A ~ cuiva un bun.) 2. a lăsa. (A ~ ceva unor succesori.)

TESTA vb. (JUR.) 1. a lega, (înv., în Transilv.) a testălui. (A ~ cuiva un bun.) 2. a lăsa. (A ~ ceva unor succesori.)

ȚEASTĂ s. (ANAT.) căpățînă, craniu, hîrcă, scăfîrlie, tigvă, cutie craniană, (pop. și fam.) devlă, (înv. și reg.) scafă, (înv.) glavă, glăvățînă. (~ unui mort deshumat.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țeastă (-este), s. f.1. Hîrcă, craniu. – 2. Carapace. Lat. tĕsta (REW 8682), cf. it., prov., cat., sp. testa, fr. tête. Tiktin se îndoiește că ar fi moștenit; dar apare în vorbirea populară, chiar dacă circulația lui este în prezent redusă (ALR, I, 7). S-a păstrat mai bine sub forma țest, s. n. (înv., craniu; înv., carapace; înv., capitel; castron sau vas de pămînt folosit drept cuptor, se ține cald peste aluatul care se pune la copt), din lat. tĕstum (Pușcariu, 1728; REW 8686), cf. mr. țest, megl. țost.Der. țestos, adj. (care are carapace, încăpățînat, îndărătnic).

Intrare: testa (jur.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • testa
  • testare
  • testat
  • testatu‑
  • testând
  • testându‑
singular plural
  • testea
  • testați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • testez
(să)
  • testez
  • testam
  • testai
  • testasem
a II-a (tu)
  • testezi
(să)
  • testezi
  • testai
  • testași
  • testaseși
a III-a (el, ea)
  • testea
(să)
  • testeze
  • testa
  • testă
  • testase
plural I (noi)
  • testăm
(să)
  • testăm
  • testam
  • testarăm
  • testaserăm
  • testasem
a II-a (voi)
  • testați
(să)
  • testați
  • testați
  • testarăți
  • testaserăți
  • testaseți
a III-a (ei, ele)
  • testea
(să)
  • testeze
  • testau
  • testa
  • testaseră
Intrare: testa (proba)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • testa
  • testare
  • testat
  • testatu‑
  • testând
  • testându‑
singular plural
  • testea
  • testați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • testez
(să)
  • testez
  • testam
  • testai
  • testasem
a II-a (tu)
  • testezi
(să)
  • testezi
  • testai
  • testași
  • testaseși
a III-a (el, ea)
  • testea
(să)
  • testeze
  • testa
  • testă
  • testase
plural I (noi)
  • testăm
(să)
  • testăm
  • testam
  • testarăm
  • testaserăm
  • testasem
a II-a (voi)
  • testați
(să)
  • testați
  • testați
  • testarăți
  • testaserăți
  • testaseți
a III-a (ei, ele)
  • testea
(să)
  • testeze
  • testau
  • testa
  • testaseră
Intrare: testă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • testă
  • testa
plural
  • teste
  • testele
genitiv-dativ singular
  • teste
  • testei
plural
  • teste
  • testelor
vocativ singular
plural
Intrare: țeastă
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țeastă
  • țeasta
plural
  • țeste
  • țestele
genitiv-dativ singular
  • țeste
  • țestei
plural
  • țeste
  • țestelor
vocativ singular
plural
țească
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țistă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țiscă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țestă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

testa, testezverb

  • 1. A da dispoziții prin testament cu privire la transmiterea unor bunuri materiale; a lăsa ceva prin testament. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

testa, testezverb

etimologie:

țeastă, țestesubstantiv feminin

popular
  • 1. Cutie craniană. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era amiază, ceas mort, de zăpușeală, care-ți fierbe creierii sub țeastă. DUMITRIU, N. 254. DLRLC
    • format_quote Dacă nu fugeam, îmi crăpa țeasta. STANCU, D. 28. DLRLC
    • format_quote Bătrînul Miron Iuga, fără cunoștință, cu țeasta zdrobită, rămase în picioare. REBREANU, R. II 197. DLRLC
  • 2. Carapace, țest. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.