3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TESTÁ1, testez, vb. I. Tranz. A da dispoziții prin testament cu privire la transmiterea unor bunuri materiale; a lăsa ceva prin testament. – Din fr. tester, lat. testari.

TESTÁ1, testez, vb. I. Tranz. A da dispoziții prin testament cu privire la transmiterea unor bunuri materiale; a lăsa ceva prin testament. – Din fr. tester, lat. testari.

TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester.

TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester.

testa1 vt [At: FM (1861), 54/1 / Pzi: ~tez / E: fr tester, lat testari] 1 A lăsa (ceva) prin testament (1) Si: (îrg) a testălui. 2 A face un testament (1). 3 (Ltî) A face cunoscut.

testa2 vt [At: ABC SĂN. 353 / Pzi: ~tez / E: fr tester] 1 (Psh) A supune pe cineva unui test1 (1). 2 (Med) A cerceta printr-un test1 (3) asupra pielii. 3 (Pgn) A experimenta (2).

TESTÁ, testez, vb. I. Tranz. A da dispoziții prin testament cu privire la transmiterea unor bunuri materiale; a lăsa ceva prin testament.

TESTÁ2 vb. I. tr. A supune unui test1. ♦ A încerca, a proba. [< fr. tester].

TESTÁ1 vb. I. tr. A face un testament; a lăsa ceva prin testament. [< fr. tester, cf. lat. testari].

TESTÁ1 vb. I. tr. a lăsa prin testament. II. intr. a face un testament. (< fr. tester, lat. testari)

TESTÁ2 vb. tr. 1. a supune unui test1, a încerca, a proba. 2. (med.) a cerceta printr-un test1 (2). (< fr. tester)

A TESTÁ2 ~éz tranz. (persoane) A supune unui test. /<fr. tester

A TESTÁ1 ~éz tranz. jur. (bunuri) A lăsa drept moștenire prin testament; a lega. /<fr. tester, lat. testari

*testéz v. intr. (lat. testari, fr. tester). Îmĭ fac testamentu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

testá (a ~) vb., ind. prez. 3 testeáză

testá (jur., psih.) vb., ind. prez. 1 sg. testéz, 3 sg. și pl. testeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TESTÁ vb. (JUR.) 1. a lega, (înv., în Transilv.) a testălui. (A ~ cuiva un bun.) 2. a lăsa. (A ~ ceva unor succesori.)

TESTA vb. (JUR.) 1. a lega, (înv., în Transilv.) a testălui. (A ~ cuiva un bun.) 2. a lăsa. (A ~ ceva unor succesori.)

Intrare: testă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • testă
  • testa
plural
  • teste
  • testele
genitiv-dativ singular
  • teste
  • testei
plural
  • teste
  • testelor
vocativ singular
plural
Intrare: testa (jur.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • testa
  • testare
  • testat
  • testatu‑
  • testând
  • testându‑
singular plural
  • testea
  • testați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • testez
(să)
  • testez
  • testam
  • testai
  • testasem
a II-a (tu)
  • testezi
(să)
  • testezi
  • testai
  • testași
  • testaseși
a III-a (el, ea)
  • testea
(să)
  • testeze
  • testa
  • testă
  • testase
plural I (noi)
  • testăm
(să)
  • testăm
  • testam
  • testarăm
  • testaserăm
  • testasem
a II-a (voi)
  • testați
(să)
  • testați
  • testați
  • testarăți
  • testaserăți
  • testaseți
a III-a (ei, ele)
  • testea
(să)
  • testeze
  • testau
  • testa
  • testaseră
Intrare: testa (proba)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • testa
  • testare
  • testat
  • testatu‑
  • testând
  • testându‑
singular plural
  • testea
  • testați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • testez
(să)
  • testez
  • testam
  • testai
  • testasem
a II-a (tu)
  • testezi
(să)
  • testezi
  • testai
  • testași
  • testaseși
a III-a (el, ea)
  • testea
(să)
  • testeze
  • testa
  • testă
  • testase
plural I (noi)
  • testăm
(să)
  • testăm
  • testam
  • testarăm
  • testaserăm
  • testasem
a II-a (voi)
  • testați
(să)
  • testați
  • testați
  • testarăți
  • testaserăți
  • testaseți
a III-a (ei, ele)
  • testea
(să)
  • testeze
  • testau
  • testa
  • testaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

testa (jur.)

  • 1. A da dispoziții prin testament cu privire la transmiterea unor bunuri materiale; a lăsa ceva prin testament.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: lega (jur.) lăsa testălui

etimologie:

testa (proba)

etimologie: