TESLAR, teslari, s. m. 1. (Reg.) Dulgher. 2. (La pl.) Subalterni ai căpitanului de poduri care, în Evul Mediu, în Țările Române, aveau obligația de a le repara. – Teslă + suf. -ar.

teslar sm [At: (a. 1616) ap. D. BOGDAN, GL. 110 / V: (înv) tăs~, ~iu / Pl: ~i / E: teslă + -ar] 1 (Reg) Dulgher. 2 (Lpl) Subalterni ai căpitanului de poduri care, în evul mediu, în țările române, aveau obligația de a le repara.

TESLAR, teslari, s. m. 1. (Reg.) Dulgher. 2. (La pl.) Subalterni ai căpitanului de poduri care, în evul mediu, în țările române, aveau obligația de a le repara. – Teslă + suf. -ar.

TESLAR, teslari, s. m. (Regional) Dulgher. Învîrtește deasupra capului o bardă de teslar. CAMIL PETRESCU, O. II 461. Pietrarii gătesc mai întîi varul... iar pe de altă parte teslarii, cioplind grinzile cu bărzile, le suie pe zid și le așază, încheindu-le una cu alta. DRĂGHICI, R. 44.

TESLAR ~i m. rar Meșter care confecționează obiecte din lemn; lemnar; dulgher; tâmplar. /teslă + suf. ~ar

TESLAR s. m. (Mold., ȚR) Dulgher. A: losif teslarul. DVS, 11^v; cf. DOSOFTEI, VS; NCCD (gl.). ◊ Fig. Nu știu mila și credința teslării răutăților. DP, 4^r. B: Nu este acesta fiul Măriei si al teslariului losif? MĂRG. 1746, 205^v; cf. MARDARIE, 257. Etimologie: teslă + suf. -ar. Vezi și teslărie. Cf. a c i, a s t a l o ș.

teslar m. dulgher.

teslár m. (sîrb. tesar, rus. tesárĭ, infl. de testă). Dulgher.

tăslar sm vz teslar

teslariu sm vz teslar

teslar (înv.; reg.) s. m., pl. teslari

!teslar (reg.) (tes-lar) s. m., pl. teslari

teslar s. m., pl. teslari

TESLAR s. v. dulgher, lemnar.

teslar s. v. DULGHER. LEMNAR.