14 definiții pentru tesac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TESÁC, tesace, s. n. Sabie scurtă și lată purtată în trecut de infanteriști și de sergenții de stradă; p. restr. teacă de sabie. – Din rus. tesak.

tesac sn [At: POLIZU / V: (reg) sf / Pl: ~ace, (înv) ~aci sm / E: rs тесак] 1 (Înv) Sabie scurtă și lată, purtată de infanteriști și de sergenții de stradă. 2 (Înv; pex) Teacă de sabie. 3 (Mol) Cuțit cu teacă. 4 (Mol) Cuțit mare. 5 (Mol) Cuțit uzat.

TESÁC, tesace, s. n. Sabie scurtă și lată purtată în trecut de infanteriști și de sergenții de stradă; p. restr. teacă de sabie. – Din rus. tesak.

TESÁC, tesace, s. n. Sabie scurtă și lată, purtată odinioară de infanteriști și de sergenții de stradă. De la moara Gîrbovului veneau împotriva lui Caraiman, cu tesace scurte, doi bărbați spătoși și rînjiți. SADOVEANU, N. P. 106. Gardistul se dăduse un pas înapoi și scoase tesacul. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 297. ♦ Teacă (de sabie). Mîncaseră multe bătăi cu tesacul săbiei. DUMITRIU, B. F. 127.

TESÁC ~ce n. înv. 1) Sabie lată, scurtă și dreaptă. 2) Teacă de sabie. /<rus. tesak

tesac n. sabie-baionetă. [Rus. TESAKŬ].

tesác n., pl. e (rus. tesák, tesac, d. vsl. tesakŭ, teslakŭ. V. teslă). Sabie scurtă și dreaptă pe care aŭ maĭ purtat-o în ultimu timp gardiștiĭ polițiiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TESÁC s. (înv.) spangă. (~ul era o sabie scurtă și lată.)

TESAC s. (înv.) spangă. (~ era o sabie scurtă și lată.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tesác (-ce), s. n. – Sabie scurtă; un fel de cuțit cu teacă. Sl. (rus.) tesakŭ (Cihac, II, 408; Conev 122).

Intrare: tesac
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tesac
  • tesacul
  • tesacu‑
plural
  • tesace
  • tesacele
genitiv-dativ singular
  • tesac
  • tesacului
plural
  • tesace
  • tesacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tesac

  • 1. Sabie scurtă și lată purtată în trecut de infanteriști și de sergenții de stradă.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: spangă attach_file 2 exemple
    exemple
    • De la moara Gîrbovului veneau împotriva lui Caraiman, cu tesace scurte, doi bărbați spătoși și rînjiți. SADOVEANU, N. P. 106.
      surse: DLRLC
    • Gardistul se dăduse un pas înapoi și scoase tesacul. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 297.
      surse: DLRLC

etimologie: