Definiția cu ID-ul 933351:

TESÁC, tesace, s. n. Sabie scurtă și lată, purtată odinioară de infanteriști și de sergenții de stradă. De la moara Gîrbovului veneau împotriva lui Caraiman, cu tesace scurte, doi bărbați spătoși și rînjiți. SADOVEANU, N. P. 106. Gardistul se dăduse un pas înapoi și scoase tesacul. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 297. ♦ Teacă (de sabie). Mîncaseră multe bătăi cu tesacul săbiei. DUMITRIU, B. F. 127.