7 definiții pentru terofită
Explicative DEX
TEROFITĂ, terofite, s. f. Plantă erbacee anuală lipsită de capacitatea de a-și forma organe de iemare (muguri, rizomi) și care se înmulțește numai prin semințe. ◊ (Adjectival) Plantă terofită. – Din fr. thérophytés.
TEROFITĂ, terofite, s. f. Plantă erbacee anuală lipsită de capacitatea de a-și forma organe de iernare (muguri, rizomi) și care se înmulțește numai prin semințe. ◊ (Adjectival) Plantă terofită. – Din fr. thérophytés.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
TEROFITĂ adj., s. f. (plantă) erbacee anuală, lipsită de capacitatea de a forma organe de iernare, hibernând numai prin semințe sau prin spori. (< fr. thérophyte)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
terofite sfp [At: DEX / E: fr thérophytés] Plante erbacee anuale lipsite de capacitatea de a-și forma organe de iernare (muguri, rizomi), înmulțindu-se numai prin semințe sau prin spori.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TEROFITE s.f.pl. (Bot.) Plante erbacee anuale lipsite de capacitatea de a forma organe de iernare, înmulțindu-se numai prin semințe sau prin spori. [Sg. terofită. / < fr. thérophytes, cf. gr. theros – vară, phyton – plantă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
terofită s. f., g.-d. art. terofitei; pl. terofite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
TERO-1 „vară, timpul verii”. ◊ gr. theros „vară” > fr. théro-, germ. id., engl. id. > rom. tero-. □ ~file (v. -fil2), adj., s. f. pl., (plante) cu frunze căzătoare, rezultate în perioada aceleiași veri; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante erbacee anuale, lipsite de capacitatea de a forma organe de hibernare; ~megatermă (v. -mega-, v. -term), s. f., temperatură medie de vară de peste 20°C; ~mezotermă (v. mezo-, v. -term), s. f., temperatură medie de vară între 12-20°C; ~microtermă (v. micro-, v. -term), s. f., temperatură medie de vară sub 12°C.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
terofită, terofitesubstantiv feminin
- 1. Plantă erbacee anuală lipsită de capacitatea de a-și forma organe de iemare (muguri, rizomi) și care se înmulțește numai prin semințe. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN MDN '00 DETS
- Plantă terofită. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- thérophytés DEX '09 MDA2 DEX '98 DN MDN '00