16 definiții pentru teroare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEROÁRE s. f. Groază, spaimă, frică provocată intenționat prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare sau de timorare. ♦ Asuprire bazată pe intimidare, timorare, amenințare. – Din fr. terreur, lat. terror, -oris.

teroare sf [At: NEGULICI / S și: (înv) terro- / Pl: ~ori / E: fr terreur, lat terror, -oris] 1 Groază provocată intenționat prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare Si: frică, panică, spaimă. 2 Asuprire bazată pe înspăimântare, pe intimidare, pe timorare.

TEROÁRE, terori, s. f. Groază, spaimă, frică provocată intenționat prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare sau de timorare. ♦ Asuprire bazată pe intimidare, timorare, amenințare. – Din fr. terreur, lat. terror, -oris.

TEROÁRE s. f. Groază provocată intenționat prin amenințări și prin alte mijloace de intimidare. Poliția țaristă și judecătorii regimului de teroare osîndeau la moarte sau la exil serii după serii de intelectuali. SADOVEANU, E. 192. ◊ (Poetic) O singură clipă lupta dintre piscuri și fulgere nu încetează. Și o imensă teroare își întinde domnia deasupra culmilor înnebunite. BOGZA, C. O. 61.

TEROÁRE s.f. Frică, groază, spaimă provocată intenționat, prin amenințări și prin alte mijloace de intimidare. ♦ Asuprire, apăsare bazată pe înspăimântare, pe intimidare. [< lat. terror, cf. it. terrore, fr. terreur].

TEROÁRE s. f. frică, groază, spaimă provocată intenționat, prin amenințări și alte mijloace de intimidare. ◊ asuprire bazată pe intimidare; timorare. (< fr. terreur, lat. terror)

TEROÁRE ~óri f. 1) Frică extremă care paralizează conștiința. 2) Groază provocată de intuirea unei mari primejdii sau a unei mari nenorociri. /<fr. terreur, lat. terror, ~oris

Teroare f. perioada Revoluțiunii franceze sub regimul lui Robespierre (1793-1794), în timpul căreia mii de victime periră pe eșafod.

teroare f. groază: buciumele sună, răspândesc teroare BOL.

*teroáre f., pl. orĭ (lat. terror). Spaĭmă, groază: a inaugura un regim de teroare. Acela care cauzează teroare: acest bețiv e teroarea mahalaleĭ. V. panică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

teroáre s. f., g.-d. art. terórii

teroáre s. f., g.-d. art. terórii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TEROARE s. groază, încrîncenare, înfiorare, înfricoșare, îngrozire, înspăimîntare, oroare, spaimă, (înv. și pop.) oțărîre, (înv. și reg.) scîrbă, (reg.) înfricare, pălitură, (înv.) spăimîntare, spăimîntătură, (fig.) cutremur.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

teroáre (-óri), s. f. – Groază, frică, panică. Fr. terreur.Der. din fr., teroriza, vb.; terorism, s. n.; terorist, s. m.

Intrare: teroare
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teroare
  • teroarea
plural
  • terori
  • terorile
genitiv-dativ singular
  • terori
  • terorii
plural
  • terori
  • terorilor
vocativ singular
plural

teroare

  • 1. Groază, spaimă, frică provocată intenționat prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare sau de timorare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: frică groază spaimă attach_file 2 exemple
    exemple
    • Poliția țaristă și judecătorii regimului de teroare osîndeau la moarte sau la exil serii după serii de intelectuali. SADOVEANU, E. 192.
      surse: DLRLC
    • poetic O singură clipă lupta dintre piscuri și fulgere nu încetează. Și o imensă teroare își întinde domnia deasupra culmilor înnebunite. BOGZA, C. O. 61.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Asuprire bazată pe intimidare, timorare, amenințare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: