tern, ~ă [At: CAIET, 74^v/24 / V: (înv) -o, ~ou sn / Pl: ~i, ~e / E: fr terne] 1 a (Liv) Fără luciu Si: mat², șters². 2 a (Liv; fig) Lipsit de variație Si: uniform. 3 a (Liv; fig; d. opere literare și d. stilul lor) Lipsit de imaginație, de originalitate Si: banal, plat². 4 a (Liv; fig) Fără culoare Si: mohorât, monoton. 5 sf (Liv) Complex de trei elemente Si: terțină(3). 6 sf(Îvr) Combinație de trei numere câștigătoare la loterie. 7 sf (Îvr; la jocul de loto) Grup de trei numere câștigătoare pe aceeași linie orizontală. 8 sf (Mat; îs) ~ de referință Ansamblu de trei axe, cu origine comună, capabile a individualiza matematic punctele spațiale.

TERN, -Ă, terni, -e, adj. Fără luciu, șters, spălăcit; fig. fără relief, fără culoare; mohorît, monoton. Era un ziar tern, în care nimeni nu ținea minte să fi citit vreodată un articol de duh ori de curaj. C. PETRESCU, C. V. 159. [Imaginile] au aspectul tern al fotografiei, și nu coloritul viu al vieții. ODOBESCU, S. III 86.

TERN, -Ă adj. (Liv.) Șters, mat, spălăcit; (fig.) fără relief, fără culoare; monoton. [< fr. terne].

TERN, -Ă adj. 1. fără luciu, șters, mat. 2. (fig.) fără relief, fără culoare, spălăcit, uniform, monoton. (< fr. terne)

TERN ~ă (~i, ~e) 1) (despre obiecte, materiale etc.) Care este lipsit de strălucire; fără luciu. Ceramică ~ă. 2) fig. Care provoacă plictiseală; plictisitor. /<fr. terne

tern adj. m., pl. terni; f. ternă, pl. terne

tern (livr.) adj. m., pl. terni; f. ternă, pl. terne

tern adj. m., pl. terni; f. sg. ternă, pl. terne

TERN adj. v. anost, banal, comun, monoton, placid, plictisitor, prozaic, spălăcit, șters, uniform.

tern adj. v. ANOST. BANAL. COMUN. MONOTON. PLACID. PLICTISITOR. PROZAIC. SPĂLĂCIT. ȘTERS. UNIFORM.