10 definiții pentru termos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÉRMÓS, termosuri, s. n. Vas de sticlă cu pereți dubli, argintați, între care s-a făcut vid, pus într-o cutie metalică, folosit, datorită însușirilor de izolator termic, pentru păstrarea unui lichid la temperatură constantă. – Din germ. Thermos[flasche].

termos sn [At: CIȘMAN, FIZ. I, 425 / Pl: ~uri, ~e / E: ger Thermos] Vas de sticlă cu pereți dubli dintre care s-a scos aerul, argintați pe partea inferioară și protejați de o cutie metalică, folosit (în excursii, călătorii etc.) pentru menținerea unui lichid la temperatură constantă.

TÉRMOS, termosuri, s. n. Vas de sticlă cu pereți dubli, argintați, între care s-a făcut vid, pus într-o cutie metalică, folosit, datorită însușirilor de izolator termic, pentru păstrarea unui lichid la temperatură constantă. – Din germ. Thermos[flasche].

TÉRMOS, termosuri, s. n. Vas de sticlă cu pereți dubli, argintați, dintre care a fost scos aerul pentru a se obține un strat izolator; se folosește (în excursii, în călătorii etc.) pentru a păstra o băutură la temperatură constantă.

TÉRMOS s.n. Vas special construit cu pereți dubli, argintați, folosit (mai ales în călătorii) pentru păstrarea unui lichid la o temperatură constantă. [Pl. -uri, -se. / < germ. Thermos(flasche)].

TÉRMOS s. n. vas de sticlă cu pereți dubli, argintați în interior și protejați de o cutie metalică, pentru păstrarea unui lichid la o temperatură constantă. (< germ. Thermos)

TÉRMOS ~uri n. Recipient constând dintr-un cilindru de sticlă cu pereții dubli argintați, introdus în alt cilindru metalic, servind pentru păstrarea unui lichid la o temperatură constantă un timp îndelungat. /<germ. Thermos, fr. thermos


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: termos
termos1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • termos
  • termosul
  • termosu‑
plural
  • termosuri
  • termosurile
genitiv-dativ singular
  • termos
  • termosului
plural
  • termosuri
  • termosurilor
vocativ singular
plural
termos2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • termos
  • termosul
  • termosu‑
plural
  • termose
  • termosele
genitiv-dativ singular
  • termos
  • termosului
plural
  • termose
  • termoselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

termos

  • 1. Vas de sticlă cu pereți dubli, argintați, între care s-a făcut vid, pus într-o cutie metalică, folosit, datorită însușirilor de izolator termic, pentru păstrarea unui lichid la temperatură constantă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: