8 definiții pentru termochimie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TERMOCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei fizice care se ocupă cu studiul efectelor termice ce însoțesc reacțiile chimice și unele procese fizico-chimice. – Din fr. thermochimie.

TERMOCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei fizice care se ocupă cu studiul efectelor termice ce însoțesc reacțiile chimice și unele procese fizico-chimice. – Din fr. thermochimie.

termochimie sf [At: MACAROVICI, CH. 132 / S și: termo-chimie / E: fr thermochimie] Ramură a chimiei fizice care se ocupă cu studiul efectelor termice ce însoțesc reacțiile chimice și unele procese fizico-chimice (topire, vaporizare etc.).

TERMOCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei fizice care se ocupă cu studiul cantității de căldură absorbită sau dezvoltată în cursul reacțiilor chimice.

TERMOCHIMÍE s.f. Ramură a chimiei care studiază cantitatea de căldură absorbită sau dezvoltată în cursul reacțiilor chimice. [Gen. -iei. / cf. fr. thermochimie].

TERMOCHIMÍE s. f. ramură a chimiei care studiază efectele termice ce însoțesc reacțiile chimice. (< fr. thermochimie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

termochimíe s. f., g.-d. art. termochimíei

Intrare: termochimie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • termochimie
  • termochimia
plural
genitiv-dativ singular
  • termochimii
  • termochimiei
plural
vocativ singular
plural

termochimie

  • 1. Ramură a chimiei fizice care se ocupă cu studiul efectelor termice ce însoțesc reacțiile chimice și unele procese fizico-chimice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: