2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TERMÍE, termii, s. f. (Fiz.) Unitate de măsură a cantității de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic. – Din fr. thermie, germ. Thermie.

TERMÍE, termii, s. f. (Fiz.) Unitate de măsură a cantității de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic. – Din fr. thermie, germ. Thermie.

termie sf [At: LTR2 / Pl: ~ii / E: fr thermie] (Fiz) Unitate de măsură a cantității de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică (4) a unei unități de lucru mecanic.

TERMÍE s.f. 1. (Liv.) Temperatură. 2. (Fiz.) Unitate de măsură a cantității de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic; megacalorie. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „căldură”, „temperatură”. [< fr. thermie, it. termia, cf. gr. thermon].

TERMÍE1 s. f. unitate de măsură a cantității de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic; megacalorie. (< fr. thermie, germ. Thermie)

TERMÍE ~i f. fiz. Unitate de măsură a cantității de căldură egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic. /<fr. thermie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

termíe s. f., art. termía, g.-d. art. termíei; pl. termíi, art. termíile

termíe s. f., art. termía, g.-d. art. termíei; pl. termíi, art. termíile


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-TERMIE „căldură, radiație termică”. ◊ gr. therme „căldură” > fr. -thermie, germ. id., it. -termia, engl. -thermy > rom. -termie.

Intrare: termie (s.f.)
termie1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • termie
  • termia
plural
  • termii
  • termiile
genitiv-dativ singular
  • termii
  • termiei
plural
  • termii
  • termiilor
vocativ singular
plural
Intrare: termie (suf.)
termie2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • termie

termie (s.f.)

  • 1. fizică Unitate de măsură a cantității de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: megacalorie
  • surse: DN

etimologie: