8 definiții pentru tericol


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TERÍCOL, -Ă, tericoli, -e, adj. (Rar; despre animale) Care trăiește pe pământ. – Din fr. terricole.

TERÍCOL, -Ă, tericoli, -e, adj. (Rar; despre animale) Care trăiește pe pământ. – Din fr. terricole.

tericol, ~ă a [At: M. D. ENC. / Pl: ~i, ~e / E: fr terricole] (D. animale) Care trăiește pe pământ.

TERÍCOL, -Ă adj. (Biol.; despre animale) Care trăiește pe pământ sau lipit de pământ; pământesc, pământean. [Cf. fr. terricole, it. terricolo, lat.sav. terricola].

TERÍCOL, -Ă adj. (despre animale, plante) care trăiește, crește pe pământ. (< fr. terricole)

TERÍCOL ~ă (~i, ~e) (despre animale sau plante) Care trăiește, crește pe sau în pământ. /<fr. terricole


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

terícol (rar) adj. m., pl. terícoli; f. terícolă, pl. terícole

terícol adj. m., pl. terícoli; f. sg. terícolă, pl. terícole


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TERI-1 „pămînt, teren”. ◊ L. terra „pămînt” > fr. terri-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. teri-.~col (v. -col1), adj., care crește sau care trăiește pe pămînt; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante terestre; ~gen (v. -gen2), adj., 1. Care a apărut din pămînt. 2. (Despre depozite marine) Format din materiale aduse de pe uscat.

Intrare: tericol
tericol adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tericol
  • tericolul
  • tericolu‑
  • tericolă
  • tericola
plural
  • tericoli
  • tericolii
  • tericole
  • tericolele
genitiv-dativ singular
  • tericol
  • tericolului
  • tericole
  • tericolei
plural
  • tericoli
  • tericolilor
  • tericole
  • tericolelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tericol

etimologie: