11 definiții pentru teribilism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TERIBILÍSM, teribilisme, s. n. 1. Vorbă sau faptă care vrea să pară teribilă, grozavă, formidabilă. 2. Atitudine, comportare, manifestare bizară, neobișnuită; extravaganță, excentricitate; țicneală. – Teribil + suf. -ism.

TERIBILÍSM, teribilisme, s. n. 1. Vorbă sau faptă care vrea să pară teribilă, grozavă, formidabilă. 2. Atitudine, comportare, manifestare bizară, neobișnuită; extravaganță, excentricitate; țicneală. – Teribil + suf. -ism.

teribilism sn [At: GL 1961, nr. 1, 7/6 / Pl: ~e / E: teribil + -ism] 1-3 Atitudine (sau vorbă, sau faptă) care șochează, care iese din comun Si: teribilitate (2-4). 4 Comportare bizară Si: excentricitate.

TERIBILÍSM s.n. 1. Vorbă sau faptă teribilă. 2. Atitudine, comportare, manifestare bizară; extravaganță, excentricitate. [Cf. fr. terribilisme].

TERIBILÍSM s. n. atitudine, comportare, vorbă, faptă care șochează; extravaganță, excentricitate. (< fr. terribilisme)

TERIBILÍSM ~e n. 1) Atitudine de om teribil. 2) Comportare de teribilist. /teribil + suf. ~ism

teribilist smf, a [At: IORDAN, L. R. A. 183 / Pl: ~iști / E: teribil + -ist] 1-2 (Persoană) care își dă multă importanță. 3-4 (Persoană) extravagantă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

teribilísm s. n., (fapte) pl. teribilísme

teribilísm s. n., (fapte) pl. teribilísme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TERIBILÍSM s. v. extravaganță.

TERIBILISM s. bizarerie, ciudățenie, excentricitate, extravaganță, fantezie, originalitate.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

teribilism, teribilisme s. n. vorbă, faptă sau atitudine ciudată, extravagantă, care vrea să iasă cu orice preț în evidență

Intrare: teribilism
teribilism substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teribilism
  • teribilismul
  • teribilismu‑
plural
  • teribilisme
  • teribilismele
genitiv-dativ singular
  • teribilism
  • teribilismului
plural
  • teribilisme
  • teribilismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

teribilism

  • 1. Vorbă sau faptă care vrea să pară teribilă, grozavă, formidabilă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Atitudine, comportare, manifestare bizară, neobișnuită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: excentricitate extravaganță țicneală

etimologie:

  • Teribil + sufix -ism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN