13 definiții pentru terbiu Tb


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÉRBIU s. n. Element chimic din grupa lantanidelor.- Din fr. terbium.

TÉRBIU s. n. Element chimic din familia lantanidelor. – Din fr. terbium.

TÉRBIU s. n. Element din familia metalelor din pămînturile rare.

TÉRBIU s.n. Element din familia pământurilor rare. [Pron. -biu. / < fr. terbium].

TÉRBIU s. n. element chimic metalic din grupa lantanidelor. (< fr. terbium)

TÉRBIU n. Metal lucitor, din familia pământurilor rare, ai cărui compuși sunt întrebuințați la obținerea aliajelor. /<fr. terbiums

*yttérbiŭ n. Chim. Un metal neizolat încă, presupus că se află în silicatele (gadolinită) de la Ytterby, în Suedia. Are o greutate atomică de 173. – Și terbiŭ.[1]

  1. Terbiu și yterbiu sunt elemente chimice diferite. — gall

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

térbiu [biu pron. biu] s. n., art. térbiul; simb. Tb

térbiu s. n. [-biu pron. -biu], art. térbiul; simb. Tb


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TÉRBIU (< fr. {i}; {s} Ytterby) s. n. Element chimic (Tb; nr. at. 65, m. at. 158,92) din grupa a III-a, face parte din lantanoide. Metal alb-argintiu, a fost descoperit de Carl Gustav Mosander (1797-1858), în 1843.

Tb, simbol chimic pentru terbiu.

Intrare: terbiu
  • pronunție: -bĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • terbiu
  • terbiul
  • terbiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • terbiu
  • terbiului
plural
vocativ singular
plural
Tb simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Tb
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

terbiu Tb

  • 1. Metal lucitor, din familia pământurilor rare, ai cărui compuși sunt întrebuințați la obținerea aliajelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
  • comentariu simbol Tb
    surse: DOOM 2

etimologie: