TERATOLOGIE s. f. Disciplină care studiază malformațiile, viciile de conformație și anomaliile de structură ale viețuitoarelor și cauzele lor. – Din fr. tératologie.

teratolog, ~ă smf [At: DN³ / Pl: ~ogi, ~oge / E: fr tératologue] Specialist în teratologie.

teratologie sf [At: BARCIANU / E: fr tératologie] (Blg) Disciplină care studiază monstruozitățile, viciile de conformație și anomaliile de structură ale organismelor vii, în legătură cu cauzele lor.

TERATOLOGIE s. f. Disciplină care studiază malformațiile, viciile de conformație și anomaliile de structură ale viețuitoarelor și cauzele lor. – Din fr. tératologie.

TERATOLOGIE s. f. Ramură a anatomiei și a fiziologiei, care se ocupă de anomaliile morfologice ale viețuitoarelor. Teratologie animală.

TERATOLOG, -Ă s.m. și f. Specialist în teratologie. [< fr. tératologue].

TERATOLOGIE s.f. Disciplină biologică care studiază malformațiile, monstruozitățile la plante și animale. [Gen. -iei. / < fr. tératologie, cf. gr. teras – monstru, logos – studiu].

TERATOLOG, -Ă s. m. f. specialist în teratologie. (< fr. tératologue)

TERATOLOGIE s. f. ramură a biologiei care studiază malformațiile, la animale și plante. (< fr. tératologie)

TERATOLOGIE f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul anomaliilor, malformațiilor și monstruozităților la organismele vii. [G.-D. teratologiei] /<fr. tératologie

teratologie f. partea științelor naturale cari tratează despre monstruozitățile organice.

*teratologíe f. (vgr. teratologia, d. téras, tératos, monstru, și logos, cuvînt. V. -logie). Partea științelor naturale care se ocupă de monștri saŭ de monstruozitățile organice.

teratologie s. f., art. teratologia, g.-d. teratologii, art. teratologiei

teratologie s. f., art. teratologia, g.-d. teratologii, art. teratologiei

teratolog s. m., pl. teratologi

teratologie s. f., art. teratologia, g.-d. teratologii, art. teratologiei

TERATO- „monstru, monstruozitate, malformație”. ◊ gr. teras, atos „monstru” > fr. térato-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. terato-. □ ~gen (v. -gen₁), adj., care produce malformații, ~geneză (v. -geneză), s. f., apariție și formare a monstruozităților; ~genie (v. -genie₁), s. f., geneza morfozelor teratologice; ~id (v. -id), adj., asemănător unui monstru; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în teratologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul aberațiilor morfologice și al monstruozităților animale și vegetale; ~pag (v. -pag), s. m., monstru format din indivizi sudați la diverse nivele.