teratologie sf [At: BARCIANU / E: fr tératologie] (Blg) Disciplină care studiază monstruozitățile, viciile de conformație și anomaliile de structură ale organismelor vii, în legătură cu cauzele lor.

TERATOLOGIE s. f. Ramură a anatomiei și a fiziologiei, care se ocupă de anomaliile morfologice ale viețuitoarelor. Teratologie animală.

TERATOLOGIE s.f. Disciplină biologică care studiază malformațiile, monstruozitățile la plante și animale. [Gen. -iei. / < fr. tératologie, cf. gr. teras – monstru, logos – studiu].

TERATOLOGIE s. f. ramură a biologiei care studiază malformațiile, la animale și plante. (< fr. tératologie)

TERATOLOGIE f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul anomaliilor, malformațiilor și monstruozităților la organismele vii. [G.-D. teratologiei] /<fr. tératologie

teratologie f. partea științelor naturale cari tratează despre monstruozitățile organice.

*teratologíe f. (vgr. teratologia, d. téras, tératos, monstru, și logos, cuvînt. V. -logie). Partea științelor naturale care se ocupă de monștri saŭ de monstruozitățile organice.

teratologie s. f., art. teratologia, g.-d. teratologii, art. teratologiei

teratologie s. f., art. teratologia, g.-d. teratologii, art. teratologiei

teratologie s. f., art. teratologia, g.-d. teratologii, art. teratologiei

TERATO- „monstru, monstruozitate, malformație”. ◊ gr. teras, atos „monstru” > fr. térato-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. terato-. □ ~gen (v. -gen₁), adj., care produce malformații, ~geneză (v. -geneză), s. f., apariție și formare a monstruozităților; ~genie (v. -genie₁), s. f., geneza morfozelor teratologice; ~id (v. -id), adj., asemănător unui monstru; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în teratologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul aberațiilor morfologice și al monstruozităților animale și vegetale; ~pag (v. -pag), s. m., monstru format din indivizi sudați la diverse nivele.