12 definiții pentru teracotă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TERACÓTĂ, (2, 3) teracote, s. f. 1. Produs ceramic (obținut din argilă prin ardere în cuptoare la o temperatură joasă și prin smălțuire), din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sobă de teracotă. 3. Sculptură realizată în tehnica obținerii teracotei (1). – Din it. terracotta.

TERACÓTĂ, teracote, s. f. 1. Produs ceramic (obținut din argilă prin ardere în cuptoare la o temperatură joasă și prin smălțuire), din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sobă de teracotă. 3. Sculptură realizată în tehnica obținerii teracotei (1). – Din it. terracotta.

TERACÓTĂ, teracote, s. f. Produs ceramic (obținut în general prin arderea argilei) din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. Șezu cîteva clipe... uitîndu-se foarte atentă la soba înaltă de teracotă. DUMITRIU, B. F. 92. Pereții... își amestecau respirația cu mirosul apăsător de spital și cu căldura sobei de teracotă din dosul ușii. REBREANU, P. S. 109. Un mare număr de medalioane de teracotă smălțuită în diferite nuanțe. ODOBESCU, S. II 210.

TERACÓTĂ s.f. 1. Produs ceramic fabricat prin arderea argilei din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sculptură realizată în tehnica obținerii teracotei (1). [< it. terracotta < terra – pământ, cotta – arsă].

TERACÓTĂ s. f. 1. produs ceramic obținut prin arderea argilei, din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. ◊ soba însăși. 2. sculptură realizată în tehnica teracotei (1). (< it. terracotta)

TERACÓTĂ ~e f. Material de construcție în formă de plăci ceramice, obținute prin arderea și emailarea argilei, folosite pentru construirea sobelor, căptușirea pereților etc. /<it. terracotta, germ. Terrakotte

teracotă f. pământ ars: sobă de teracotă.

*teracótă f., pl. e (it. terra cotta, pămînt copt, adică „ars”. V. bis-cot). Argilă arsă în foc: statuete de teracotă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

teracótă s. f., g.-d. art. teracótei; (obiecte) pl. teracóte

teracótă s. f., pl. teracóte


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

teracótă (-te), s. f. – Produs ceramic pentru sobe, obiecte ornamentale etc. It. terra cotta.

Intrare: teracotă
teracotă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teraco
  • teracota
plural
  • teracote
  • teracotele
genitiv-dativ singular
  • teracote
  • teracotei
plural
  • teracote
  • teracotelor
vocativ singular
plural