15 definiții pentru teozofie teosofie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEOZOFÍE s. f. Termen desemnând diferite doctrine care susțin ideea unei cunoașteri superioare a esenței lui Dumnezeu, cu ajutorul unei intuiții mistice sui-generis. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophie.

teozofie sf [At: BARCIANU / P: te-o~ / S și: (înv) ~oso~ / E: fr théosophie, ger Theosophie] Doctrină filozofico-religioasă de origine orientală, care susține ideea cunoașterii nemijlocite a divinității, cu ajutorul unei revelații, al unei intuiții mistice speciale.

TEOZOFÍE s. f. Doctrină filozofică-religioasă de origine orientală, care susține teoria cunoașterii nemijlocite a esenței divinității. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophie.

TEOZOFÍE s. f. Doctrină filozofică-religioasă de origine orientală, care susține teoria reîncarnării sufletului în nenumărate vieți, pînă la intrarea lui în nirvana.

TEOZOFÍE s.f. Doctrină filozofică-religioasă care susține ideea pretinsei cunoașteri nemijlocite a divinității pe calea legăturii cu așa-numita lume transcendentală. V. mistică. [Gen. -iei, var. teosofie s.f. / cf. fr. théosophie, gr. theosophia < theos – zeu, sophia – înțelepciune].

TEOZOFÍE s. f. doctrină filozofico-religioasă care susține ideea cunoașterii nemijlocite a divinității pe calea legăturii cu lumea transcendentală. (< fr. théosophie)

TEOZOFÍE f. Doctrină filozofico-religioasă care declară înțelepciunea divină obiect al cunoașterii, iar intuiția mistică drept izvor al acesteia. [G.-D. teozofiei] /<fr. théosophie, germ. Theosophie

teosofie f. doctrina unor mistici cari pretind a fi în comunicațiune cu D-zeu și a primi dela El lumini speciale.

*teosofíe și (după fr.) -zofíe f. (vgr. theosophia, d. theós, zeŭ, și sophia, înțelepciune). Doctrina unor misticĭ care pretind că comunică cu Dumnezeŭ și că primesc de la el inspirațiunĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

teozofíe (te-o-) s. f., art. teozofía, g.-d. teozofíi, art. teozofíei

teozofíe s. f. (sil. te-o-), art. teozofía, g.-d. teozofíi, art. teozofíei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TEO- „zeu, divinitate”. ◊ gr. theos „zeu, zeitate” > fr. théo-, germ. id., engl. id., it. teo- > rom. teo-.~botanologie (v. botano-, v. -logie1), s. f., studiu al plantelor menționate în lucrările ecleziastice; ~centric (v. centric), adj., care situează pe Dumnezeu în centrul experienței religioase; ~crat (v. -crat), s. m., membru al unei teocrații; ~crație (v. -crație), s. f., formă de guvernămînt caracteristică orînduirii sclavagiste, în care autoritatea, considerată ca emanînd de la divinitate, este exercitată de către casta sacerdotală; ~fanie (v. -fanie), s. f., apariție sau manifestare a divinității; ~foric (v. -foric), adj., s. n., (nume) de zeu; ~gamie (v. -gamie), s. f., împerechere a unui zeu cu o muritoare, prin care se acredita ideea descendenței divine a copilului dobîndit; ~gonie (v. -gonie), s. f., totalitate a miturilor avînd ca temă originea și genealogia zeilor; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a unui zeu; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și dogmelor unei religii; ~mahie (v. -mahie), s. f., luptă mitică între zei; ~manie (v. -manie), s. f., stare patologică religioasă contemplativă; ~morf (v. -morf), adj., cu înfățișare de zeu; ~zofie (v. -zofie), s. f., doctrină filozofică și religioasă de origine orientală, care susține ideea unei pretinse cunoașteri nemijlocite a esenței divinității.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

teozofíe s. f. Nume dat diferitelor doctrine filozofice-religioase care susțin posibilitatea cunoașterii nemijlocite a „esenței lui Dumnezeu” cu ajutorul unei „iluminări” și al unei intuiții mistice aparte, printre ai cărui reprezentanți se numără Paracelsus, J. Böhme, Van Helmont, R. Steiner ș.a.; mistică. – Din fr. théosophie.

Intrare: teozofie
  • silabație: te-o- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teozofie
  • teozofia
plural
genitiv-dativ singular
  • teozofii
  • teozofiei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teosofie
  • teosofia
plural
genitiv-dativ singular
  • teosofii
  • teosofiei
plural
vocativ singular
plural

teozofie teosofie

  • 1. Termen desemnând diferite doctrine care susțin ideea unei cunoașteri superioare a esenței lui Dumnezeu, cu ajutorul unei intuiții mistice sui-generis.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: