teorb sn vz teorbă

teorbă sf [At: MACEDONSKI, O. I, 229 / P: te-o~ / V: (înv) teorb sn / Pl: ~be / E: fr téorbe] Instrument muzical mai mare decât lăuta, care are coarde speciale pentru sunetele grave.

TEORBĂ, teorbe, s. f. Instrument muzical asemănător cu lăuta, care are și coarde speciale (fixate pe o prelungire, în formă de volută, a gîtului) pentru sunete grave. Terasa de granit înaltă părea-n lumină că plutește Și pe un cîntec de teorbă că urcă și se-nsuflețește. MACEDONSKI, O. I 229. – Pronunțat: te-or-.

TEORBĂ s.f. Instrument muzical mai mare ca lăuta, care are coarde speciale pentru sunetele grave. [Pron. te-or-. / < fr. théorbe].

TEORBĂ s. f. instrument muzical mai mare decât lăuta, cu coarde speciale pentru sunetele grave. (< fr. théorbe)

TEORBĂ ~e f. Instrument muzical constând dintr-o cutie de rezonanță bombată având coarde speciale pentru sunetele grave. /<fr. téorbe

*teórbă (eo 2 silabe) f., pl. e (fr. téorbe m., d. it. tiorba). Un fel de cobză maĭ mare care avea, pe lîngă coardele obișnuite, alte cîteva p. sunetele maĭ groase. V. cobuz.

teorbă (desp. te-or-) s. f., g.-d. art. teorbei; pl. teorbe

teorbă (te-or-) s. f., g.-d. art. teorbei; pl. teorbe

teorbă s. f. (sil. te-or-), g.-d. art. teorbei; pl. teorbe

teorba v. arciliuto.