TEORBĂ, teorbe, s. f. Instrument muzical asemănător cu lăuta, care are și coarde speciale (fixate pe o prelungire, în formă de volută, a gîtului) pentru sunete grave. Terasa de granit înaltă părea-n lumină că plutește Și pe un cîntec de teorbă că urcă și se-nsuflețește. MACEDONSKI, O. I 229. – Pronunțat: te-or-.