12 definiții pentru teogonie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEOGONÍE, teogonii, s. f. (în religiile politeiste) Nașterea zeilor, ca act care precede cosmogonia. [Pr.: te-o-] – Din fr. théogonie.

teogonie sf [At: MOLNAR, I. 218/3 / P: te-o~ / S și: (înv) the~ / Pl: ~ii / E: fr théogonie] (În religiile politeiste) 1 Ansamblu de mituri privind originea zeilor și genealogia lor. 2 Ansamblul divinităților unui popor. 3 (Rar) Lucrare care cuprinde probleme de teogonie (1-2).

TEOGONÍE, teogonii, s. f. Totalitatea miturilor privind originea zeilor și genealogia lor; totalitatea zeilor care, având aceeași origine, alcătuiesc mitologia unor popoare vechi. [Pr.: te-o-] – Din fr. théogonie.

TEOGONÍE, teogonii, s. f. (În religiile politeiste) Genealogia zeilor; ansamblul divinităților unui popor politeist.

TEOGONÍE s.f. Totalitatea miturilor care au ca temă originea zeilor; genealogia zeilor. ♦ Totalitatea divinităților unei religii politeiste. [Gen. -iei. / < fr. théogonie, cf. gr. theos – zeu, gonos – generație].

TEOGONÍE s. f. 1. (în religiile politeiste) reprezentare mitologică despre originea și genealogia zeilor. 2. totalitatea divinităților unui popor. (< fr. théogonie)

TEOGONÍE ~i f. 1) Totalitate a miturilor despre originea și genealogia zeilor. 2) Totalitate a divinităților religiei politeiste. [G.-D. teogoniei] /<fr. théogonie

teogonie f. genealogia zeilor păgâni: Teogonia lui Hesiod.

*teogoníe f. (vgr. theogonia, d. theos, zeŭ, și gónos, generațiune). Genealogia și filiațiunea zeilor: „Teogonia” luĭ Esiod. Totalitatea zeilor adorațĭ de un popor politeist: teogonia Indienilor. V. cozmografie, mitologie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!teogoníe (te-o-) s. f., art. teogonía, g.-d. art. teogoníei; pl. teogoníi, art. teogoníile

teogoníe s. f. (sil. te-o-), art. teogonía, g.-d. art. teogoníei; pl. teogoníi


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TEO- „zeu, divinitate”. ◊ gr. theos „zeu, zeitate” > fr. théo-, germ. id., engl. id., it. teo- > rom. teo-.~botanologie (v. botano-, v. -logie1), s. f., studiu al plantelor menționate în lucrările ecleziastice; ~centric (v. centric), adj., care situează pe Dumnezeu în centrul experienței religioase; ~crat (v. -crat), s. m., membru al unei teocrații; ~crație (v. -crație), s. f., formă de guvernămînt caracteristică orînduirii sclavagiste, în care autoritatea, considerată ca emanînd de la divinitate, este exercitată de către casta sacerdotală; ~fanie (v. -fanie), s. f., apariție sau manifestare a divinității; ~foric (v. -foric), adj., s. n., (nume) de zeu; ~gamie (v. -gamie), s. f., împerechere a unui zeu cu o muritoare, prin care se acredita ideea descendenței divine a copilului dobîndit; ~gonie (v. -gonie), s. f., totalitate a miturilor avînd ca temă originea și genealogia zeilor; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a unui zeu; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și dogmelor unei religii; ~mahie (v. -mahie), s. f., luptă mitică între zei; ~manie (v. -manie), s. f., stare patologică religioasă contemplativă; ~morf (v. -morf), adj., cu înfățișare de zeu; ~zofie (v. -zofie), s. f., doctrină filozofică și religioasă de origine orientală, care susține ideea unei pretinse cunoașteri nemijlocite a esenței divinității.

Intrare: teogonie
  • silabație: te-o- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teogonie
  • teogonia
plural
  • teogonii
  • teogoniile
genitiv-dativ singular
  • teogonii
  • teogoniei
plural
  • teogonii
  • teogoniilor
vocativ singular
plural

teogonie

  • 1. (În religiile politeiste) Nașterea zeilor, ca act care precedă cosmogonia.
    surse: DEX '09
  • diferențiere Totalitatea miturilor privind originea zeilor și genealogia lor; totalitatea zeilor care, având aceeași origine, alcătuiesc mitologia unor popoare vechi.
    surse: DEX '98 DLRLC DN

etimologie: